Aureliu Leca

## Domnule preºedinte, Onorat Senat,

Intervin la aceastã lege pentru a încerca sã aduc niºte informaþii suplimentare distinºilor membri ai Senatului din interiorul patronatului, subsemnatul fiind de 9 ani preºedintele unei structuri patronale naþionale, ºi cred cã ar merita cunoscute niºte lucruri din acest punct de vedere.

În primul rând, patronatul este, din pãcate, în România, o instituþie cvasinecunoscutã.

Ea face parte dintr-o construcþie tripartitã: Guvern, patronat, sindicate, o instituþie care a fost creatã cu circa 80 de ani în urmã ºi care a fost gânditã ca orice structurã, are stabilitatea maximã în momentul în care se reazemã pe trei picioare.

Unul dintre acestea, respectiv patronatul, în România, o perioadã lungã de timp, a lipsit sau a fost nesemnificativ.

În timp ce sindicatele au avut în România o lege, de 10 ani, care a asigurat foarte multe lucruri, dintre care protecþia liderilor sindicali, patronatul nu s-a bucurat de un cadru legal adecvat.

Astãzi, patronatul din România se prezintã divizat, sunt circa 8 structuri naþionale, este veleitar, este ineficient, fãrã resurse financiare ºi, cum spuneam, nerecunoscut.

De fapt, el reflectã, în condiþiile României, evoluþia capitalului privat.

Statul este în continuare un proprietar majoritar în patrimoniul naþional, iar proprietatea privatã este nesemnificativã.

Patronatul autentic, care, sã spunem, urmeazã niºte reglementãri ale Organizaþiei Internaþionale a Patronilor sau a Patronatului European de la Bruxelles, este patronatul privat ºi nu cel de stat, cel de stat fiind, în general, supus ingerinþei Guvernului sau a agenþiilor, celor care numesc conducãtorii de instituþii.

El trebuie sã fie independent faþã de Guvern ºi sindicate, iar din punctul de vedere al reprezentãrii naþionale ºi internaþionale el trebuie sã fie unificat.

Sigur, aº putea sã anunþ faptul cã pe 4 iunie, peste mai puþin de o lunã, la Geneva, încercarea de a unifica acest patronat, care este parþialã, însã grupeazã un numãr foarte mare de membri, de federaþii, de circa 52 de federaþii de ramurã ºi teritoriale care urmeazã sã fie acceptate la Geneva, ca reprezentant al României, în cadrul Organizaþiei Internaþionale a Patronilor.

În schimb, Patronatul European, care prezintã o semnificaþie deosebitã pentru România ºi din punctul de vedere al aderãrii României la Uniunea Europeanã, singura þarã care nu face parte din acest Patronat European este România.

Între cele 15 þãri membre ale Uniunii Europene, plus celelalte 12 aflate în procesul de aderare, singura þarã care nu face parte este România, iar în procesul de ade- rare, la masa tratativelor, s-a atras foarte clar atenþia, patronatul, inclusiv din România, trebuie sã fie un partener de discuþie.

În acest context, eu nu pot decât sã-mi exprim satisfacþia cã Guvernul prezent, fiind recunoscut, iarãºi, faptul cã patronatul este ceea ce vrea Guvernul sã fie, prezentul Guvern dã importanþa adecvatã acestei instituþii ºi recunoaºte un cadru legal adecvat.