Voi începe de acolo de unde a terminat domnul preºedinte Sârbu, de la afirmaþia cã privatizarea este o opþiune politicã.
ªi tocmai de aceea nu înþeleg afirmaþia fãcutã ceva mai devreme de aceeaºi persoanã, care protesta cã nu a primit un raport al unor ultraspecialiºti în domeniu, ci a primit un raport în care regãseºte fraze cu caracter politic. Este normal.
Deci noi suntem Senatul României, compus din oameni politici cu diverse opþiuni, opþiuni în diferite domenii, printre care ºi domeniul privatizãrii. Nu cred cã domnul preºedinte Sârbu se aºtepta astãzi aici sã fie în faþa unei comisii de specialiºti în privatizare. Se aflã în faþa Senatului României, compus din oameni politici.
Deci este normal sã aibã loc o dezbatere ºi ar fi fost bine din partea dumnealui dacã înþelegea ºi tonul în care a fost raportul, decenþa cu care s-au prezentat în raport lucruri deosebit de grave, bineînþeles, asupra cãrora nu putem noi sã ne pronunþãm ca niºte specialiºti, dar faptul cã aceastã comisie a fost sesizatã cu astfel de lucruri este un fapt deosebit de îngrijorãtor, pe care ºi dumnealui ar fi trebuit sã-l abordeze cu toatã responsabilitatea, ºi nu transformându-se din acuzat în acuzator, dupã un model pe care l-am cunoscut cândva.
De fapt, nu am înþeles foarte bine pe cine este supãrat domnul preºedinte Sârbu. Este supãrat pe Parlament? Pãi, îºi permite, pentru cã a fost tot o opþiune politicã atunci când Fondul Proprietãþii de Stat a fost scos din subordinea Parlamentului ºi i s-a permis ca 4 ani de zile sã nu raporteze niciodatã direct Parlamentului ºi sã nu suporte rigorile nici unui control parlamentar!
E supãrat pe Guvernul României, care ºi-a permis sã trimitã Corpul de Control sã verifice activitatea Fondului Proprietãþii de Stat?
E supãrat pe Curtea de Conturi, ale cãrei atribuþii au fost limitate, deºi în Constituþia României scrie altceva?
E supãrat pe organele Ministerului de Interne?
Bag de seamã cã este supãrat pe toatã lumea ºi mã gândesc la proverbul acela, când mai multe persoane îþi spun cã eºti beat, ar fi bine sã iei în serios!
Doamnelor ºi domnilor,
Privatizarea sectorului de stat cu tot ce presupune ca politici, strategii, tehnici, proceduri, programe de privatizare reprezintã o componentã esenþialã a procesului foarte complex de trecere de la economia centralizatã cãtre economia de piaþã. Este o temã care face obiectul unor abordãri de o diversitate totalã. Se discutã între economiºti, sociologi, antropologi, politicieni º.a.m.d. Literatura de specialitate abundã în argumente pro sau contra uneia sau alteia dintre politicile de privatizare cunoscute.
Dar ceea ce am observat eu, citind raportul comisiei de anchetã, am observat cã, în general, specialiºtii nu ºi-au pus o problemã care mi se pare mai mult de bunsimþ decât o problemã tehnicã.
Ce se întâmplã atunci când o politicã de privatizare este implementatã cu rea-credinþã? Poate sã fie, tehnic vorbind, foarte bunã politica. Efectul nu poate sã fie decât un eºec.
La fel, ne punem întrebarea ce se întâmplã atunci când o politicã bunã de privatizare este implementatã cu lipsã de profesionalism? Efectul nu poate sã fie decât acelaºi.
Dar, dacã printr-o coincidenþã nefericitã, oameni de rea-credinþã, lipsiþi de profesionalism, promoveazã o
politicã de privatizare discutabilã, atunci efectele economice nu pot fi decât catastrofale.
Haideþi sã vedem ce s-a întâmplat în economia româneascã din acest punct de vedere dupã anii 1990.
Pânã în noiembrie 1996 guvernarea Partidului Democraþiei Sociale din România a promovat o politicã de trecere a proprietãþii statului cãtre sectorul privat, bazatã, în principal, pe ideea ca veniturile realizate sã fie dirijate preponderent cãtre programe de restructurare, retehnologizare a societãþilor comerciale care urmau sã fie vândute ulterior.
De asemenea, a fost tratatã cu o mare atenþie ºi cu mari reþineri problema privatizãrii domeniilor strategice ale economiei naþionale.
Aceastã manierã de abordare a privatizãrii, la care se adaugã faptul cã în acea perioadã a fost necesar un timp destul de îndelungat pentru creionarea unui cadrulegal ºi instituþional care sã permitã derularea procesului de privatizare în mod transparent au fãcut ca acest proces, pânã în 1996, sã se desfãºoare cu oarecare lentoare. Cunoaºtem cifrele, cunoaºtem criticile aspre pe care le-a adus opoziþia la acea vreme. Dar nimeni nu a pus sub semnul întrebãrii buna-credinþã sau profesionalismul factorilor responsabili. ªi asta poate, printre altele, cã la acea vreme Fondul Proprietãþii de Stat se afla în mod direct sub control parlamentar.
Dupã noiembrie 1996, guvernarea C.D.R.ÐP.D.Ð U.D.M.R. a gãsit de cuviinþã sã ia mãsuri urgente de schimbare a politicii de privatizare, modificând principiile de bazã în sensul vânzãrii participaþiilor statului cu orice preþ ºi la orice preþ, fãrã sã-ºi punã problema restructurãrii prealabile a firmei ºi, un lucru care este deosebit de grav, dirijând veniturile realizate cãtre consumul curent.
Cã noi nu am fost ºi nu suntem de acord cu astfel de politicã, argumentele noastre au fost fãcute cunoscute la timpul potrivit.
Ceea ce vreau sã pun în evidenþã astãzi însã sunt lucruri extrem de îngrijorãtoare, care rezultã din conþinutul raportului comisiei de anchetã, ºi acestea vizeazã bunacredinþã ºi profesionalismul cu care este gestionat astãzi acest proces.
Deºi subliniez faptul cã sunt lucruri îngrijorãtoare, nu am spus ºi nici raportul nu face afirmaþia cã au fost verificate în totalitate, cã ºi-au dat girul niºte specialiºti în acuzaþiile care au fost aduse la cunoºtinþã comisiei. Dar aceasta urmeazã sã se întâmple.
Atunci când prin Ordonanþa Guvernului nr. 88/1997 a fost abrogatã Legea nr. 58 în temeiul cãreia funcþiona Fondul Proprietãþii de Stat, în legislaþia româneascã s-a introdus o confuzie totalã legatã de definirea rolului ºi atribuþiilor Fondului Proprietãþii de Stat.
ªi iatã cã astãzi domnul preºedinte Sârbu ne reproºeazã nouã acest lucru, spunând cã nu are nici o vinã, dânsul este aliniat politic doar atunci când îi convine, când trebuie sã preia responsabilitatea coaliþiei de guvernare, care ºi-a asumat prin guvernul de la aceea orã rãspunderea în faþa Parlamentului pe Ordonanþa
nr. 88, dânsul se delimiteazã. Problema legislativã nu-i aparþine. Este o victimã a unor prevederi legislative greºite, la care dânsul nu a contribuit!
Eu nu pot sã fiu de acord cu astfel de poziþii. Cine poate crede cã cei care, cu mare grijã, au limitat atribuþiile Curþii de Conturi, încãlcând flagrant prevederile articolului 139 din Constituþia României, s-au manifestat de bunã-credinþã?! Dar cei care au introdus în lege, de o manierã total indecentã, ideea de imunitate pentru membrii consiliului de administraþie ºi salariaþii Fondului Proprietãþii de Stat care aprobã contracte de privatizare?!
Prin aceasta s-a creat cadrul juridic care sã permitã celor abili sã se înfrupte, iar celor incapabili, sã-ºi asume cu nonºalanþã funcþii de rãspundere în structurile Fondului Proprietãþii de Stat, mai ales o anumitã formaþiune politicã care la acea vreme avea o suferinþã mare: câºtigase puterea politicã, dar nu reuºea sã ajungã la cea economicã.
Consecinþele nu au întârziat sã aparã. Privatizãri eºuate, cu consecinþe grave pentru societãþile în cauzã, cum ar fi I.M.G.B.-ul, chiar ºi ROMCIM-ul, gândiþi-vã cã s-au închis cuptoarele de la Fabrica de Ciment de la Târgu-Jiu, dupã ce ROMCIM a fost declaratã ca una din marile succese în privatizare PETROTUB Roman sau ce sã spunem despre cazul TEPRO Iaºi?!
Calitatea actului de gestiune a participaþiilor statului la societãþile comerciale s-a degradat, cu consecinþe directe asupra situaþiei financiare a unor firme pânã nu demult profitabile.
S-a dezbãtut foarte mult subiectul BANCOREX. Dar nu am auzit pe nimeni sã abordeze ºi problema responsabilitãþii Fondului Proprietãþii de Stat, acþionar majoritar la aceastã firmã.
Oare în legãturã cu toate pierderile generate de cãderea BANCOREX-ului Fondului Proprietãþii de Stat nu are de dat socotealã? Cum s-a manifestat Fondul Proprietãþii de Stat ca gestionar al pachetului de acþiuni al statului la Bancorex? Din câte ºtiu, nu s-a manifestat deloc.
Sã nu mai spunem ce se întâmplã cu Banca Agricolã! Sã nu uitãm cã tot în aceastã perioadã, printr-o gestiune de mare calitate, între ghilimele, prestatã de reprezentanþii împuterniciþi ai Fondului Proprietãþii de Stat, s-au dãrâmat în totalitate companiile de transport maritim.
Sunt situaþii incredibile. La una din companiile de transport maritim, membru în consiliul de administraþie este o persoanã de 80 ºi ceva de ani, care nu a vãzut în viaþa dumnealui un vapor ºi reprezintã cu succes interesele Fondului Proprietãþii de Stat în administrarea acestei companii.
Sumele neîncasate din vânzarea pachetelor de acþiuni au crescut de la an la an. Este o afirmaþie pe care am luat-o ca atare din raportul comisiei de anchetã. Domnul preºedinte Sârbu o contrazice. Eu nu pot sã-l contrazic pe domnul preºedinte Sârbu, pentru cã acces la alte informaþii nu am dar aº avea respectuoasa rugãminte ca, în cele 10 minute care i-au mai rãmas la dispoziþie,
domnul preºedinte Sârbu sã prezinte plenului Senatului sumele încasate ºi constituite ca venit la bugetul de stat din procesul de privatizare în perioada de când dumnealui este preºedinte al Fondului Proprietãþii de Stat. S-ar putea sã fie niºte sume foarte mari, s-ar putea sã avem surprize.
Angajamentele cumpãrãtorilor legate de investiþiile ulterioare sunt practic de necontrolat. Eu înþeleg cã fiecare dosar de privatizare, fiecare vânzare de pachet de acþiuni este un caz aparte, singular, trebuie tratat specific. De aici vine marea diversitate a contractelor care se aflã în portofoliul Fondului Proprietãþii de Stat ºi pe care le urmãreºte Departamentul postprivatizare. Dar sunt niºte principii generale de la care nu poate nimeni sã facã abatere. ªi s-ar pãrea cã nu au fost respectate. S-au acceptat angajamente imaginare, fãrã nici un control real, fãrã nici o garanþie realã luatã de cei care au semnat contractele de vânzare. Astãzi venim ºi constatãm cã aceste contracte nu pot fi urmãrite, garanþiile nu pot fi executate, iar situaþia financiarã a societãþilor privatizate este departe de a fi foarte bunã.
Reglementãrile privind rãspunderile managerilor sunt modificate în mod repetat în perioada de dupã 1996, fapt care introduce o confuzie greu de desluºit în acest domeniu. Sunt manageri care funcþioneazã astãzi pe mai multe temeiuri legale.
Dacã pânã în 1996 era Legea nr. 66 care a fost criticatã, eu nu sunt de acord cu criticile care s-au adus, dupã pãrerea mea a fost cea mai bunã reglementare în materie de administrare a societãþilor comerciale, astãzi sunt manageri care funcþioneazã în temeiul unei legi, manageri care funcþioneazã în temeiul unei ordonanþe, sunt manageri care funcþioneazã în temeiul altei legi, este o chestiune pe care nimeni nu poate sã o desluºeascã.
Dar, în pofida tuturor acestor evidenþe, sub aripa ocrotitoare ºi complice a coaliþiei de guvernare, Fondul Proprietãþii de Stat devine, alãturi de Banca Naþionalã a României, instituþia publicã cu cele mai mari venituri salariale ºi cu cea mai micã responsabilitate pentru încãlcarea legii.
ªefii din sucursale, din teritoriu, devin persoanele cele mai interesante la nivel de judeþ, ºefii de la centru îºi petrec cam 30 % din timpul calendaristic în deplasãri externe, sunt cifre din raport, dacã nu sunt reale, cine se simte lezat poate sã le contrazicã, aducând alte cifre.
Mandatele de membri în adunãrile generale ale acþionarilor, în consilii de administraþie sau în comisiile de cenzori sunt nelimitate.
Astãzi aflu cã un raport al Corpului de Control al primului-ministru nu mai este valabil, pentru cã atunci era prim-ministru Radu Vasile ºi ºef era Grecea, ºi astãzi sunt valabile numai rapoartele fãcute sub conducerea primului-ministru Isãrescu. Este o teorie a domnului preºedinte Sârbu.
Sporurile salariale sunt mai mari decât pentru cei care muncesc în subteran. Or fi condiþii grele de lucru la Fondul Proprietãþii de Stat, nu am vãzut birourile cum
aratã, iar premiile pentru sãrbãtori legale, vacanþe º.a.m.d. dubleazã practic veniturile anuale.
ªtim cu toþii cã, în repetate rânduri, am asistat la încercãri ale unor colegi de ai noºtri de a se aduce la cunoºtinþa plenului Senatului care sunt nivelurile de salarizare de la instituþiile publice, de la regiile autonome, deci incluzând pe lista instituþiilor publice ºi F.P.S. Dar demersurile s-au lovit ca de un zid, nu am aflat. Iatã cã se încheie mandatul ºi noi nu ºtim, nu a venit nimeni sã ne informeze pe aceastã temã. Dar ceea ce mi se pare inadmisibil este argumentul folosit pentru a justifica refuzul: confidenþialitatea salariilor.
Domnilor, eu nu ºtiu, poate ºtiþi dumneavoastrã, unde, în lumea aceasta, salarii date din banul public, din buzunarul cetãþeanului devin confidenþiale?
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.