Oliviu Gherman

## Domnule preºedinte,

Pentru sintetizarea intervenþiei dumneavoastrã ºi a unei intervenþii de bun-simþ, vreu sã întreb cã, în momentul în care eºti în legitimã apãrare, primul lucru pe care îl faci, când cineva intrã prin efracþie, îl întrebi: ”Ai dreptul sã intri?Ó... Mi se pare ridicol! Mi se pare ridicol cã atunci când cineva comite violenþã, îl întrebi: ”Ai sau nu drept sã mã pocneºti?Ó ªi, numai dupã ce primesc aprobarea din partea persoanei respective, sã intru în structura de legitimã apãrare... Iertaþi-mã, am vrut sã sintetizez acest lucru, dar, cum se spune, sã nu cãdem în ridicol, deoarece înseamnã cã un act spontan care este legat de protejarea propriei persoane sau protejarea avutului propriu trebuie sã fie precedat de un fel de negociere cu agresorul. Este, dacã vreþi, un anumit mod de eliminare. ªi, dacã în lege s-ar fi introdus ”cu dreptÓ, atunci vreau sã vã spun cã acela care intrã în aceste condiþii comite un ultraj, chiar dacã nu face altceva, dar prin faptul cã foloseºte viclenie sau foloseºte violenþã, nimeni nu are voie sã facã acest lucru, fãrã sã fie sancþionat de lege. Or, prin introducerea acestei sintagme, noi exonerãm de la aplicarea unei legi pe cineva care comite aceastã infracþiune. Iertaþi-mã, nu sunt jurist, dar cred cã ceea ce spun este în ordine!