Oliviu Gherman

## Domnule preºedinte,

Precizãm cã domnul senator Csap—, în argumentaþia sa, în continuu, revine la proiectul de lege ºi la ordonanþa de urgenþã. În mod evident, din clipa în care, prin vot, Senatul ºi-a însuºit un punct de vedere, noi nu mai putem, ca de exemplu, în art. 4 (1)É Menþionez cã art. 4 (1) în formularea actualã, 4 (1), 4 (2), cu subcomponentele a) ºi b), în comisiile mixte s-au votat în unanimitate, deoarece acest lucru decurge în mod firesc din modul în care ne-am însuºit noi, Senatul, titlul legii, art. 3 ºi denumirea celor douã articole.

Dacã se doreºte sã intrãm în ridicol, n-avem decât sã facem acest lucru, dar, încã o datã, existã o anumitã consecvenþã logicã în aceastã privinþã. Menþionez cã în ºedinþa reunitã a celor douã comisii nu a existat nici o obiecþie la întregul art. 4, decât alinierea acestuia la art. 3 cu ceea ce s-a adoptat. Prin urmare, a modifica, a reveni ºiÉ eu cred cã pânã la sfârºitul legii se poate propune ca mereu sã ne reîntoarcem la titlul care a fost refuzat de cãtre plen. Dacã plenul a acceptat ceva, eu cred cã este firesc, logic, sã mergem în continuare la fel. Prin urmare, ceea ce propune domnul senator Csap— este, dacã vreþi, în afara întregii structuri a legii ºi nu se încadreazã în ceea ce s-a adoptat. Menþionez 4 (1), 4 (2), în totalitate, au fost adoptate de comisii în plenul comisiilor reunite fãrã nici o obiecþie ºi fãrã nici un amendament în aceste comisii. Prin urmare, aceasta este poziþia, cel puþin, a mea, ca preºedinte al Comisiei de privatizare.