Ion Predescu

## Domnule preºedinte,

Problema adusã în discuþie nu este nouã ºi ea a primit soluþii prin vreo 3 sau 4 decizii ale Curþii Constituþionale ºi de foarte mult timp. Poate cã din aceste motive s-a uitat.

E adevãrat cã organizarea serviciilor ºi controlul parlamentar asupra activitãþii lor se reglementeazã prin lege organicã, dar aici e vorba de sursele de venit proprii, pe lângã cele de la buget, ºi bine ºtiþi cã toate sursele de venit în þarã, nu numai pentru telelviziune sau radiodifuziune, ci pentru oricine, se reglementeazã prin Legea bugetului, despre care ºtie toatã lumea cã este lege ordinarã.

Art. 40 nu se referã la altceva decât la sursele proprii de venit ºi cã ele provin din activitãþi, din donaþii, sponsorizãri etc.

ªi alin. 2: ”Persoanele fizice ºi juridice care beneficiazã de aceste servicii publice au calitatea de beneficiari ai acestora. Nivelul taxelor ºi încasarea lor se stabilesc prin hotãrâre a GuvernuluiÒ.

Prin urmare, Curtea Constituþionalã a decis constant cã orice modificare în cuprinsul unei legi organice, care nu se referã la reglementãri ce þin de natura organicã a legii, poate fi modificatã, inclusiv printr-o lege de abilitare, printr-o lege ordinarã. Nu e prima datã când se dã abilitare.

Cu prilejul Legii de abilitare, am discutat ºi în comisie ºi în plen problema aceasta ºi am limitat atunci, îmi aduc foarte bine aminte, cãtre reprezentantul Guvernului, am limitat condiþionând a nu depãºi cadrul veniturilor, taxelor ºi surselor de venit. ªi, dupã cum vedeþi, art. 40, în cele trei alineate, se conformeazã acestei limitãri, pentru cã ordonanþa de abilitare sau simplã nu se referã la altceva decât la aceste probleme. ªi, dacã legea naþionalã privind veniturile ºi cheltuielile, Legea bugetului, este lege ordinarã, cum sã devinã lege organicã o prevedere derivatã, secundarã, deci, derivatã din Legea bugetului, pentru orice persoanã juridicã care beneficiazã de venituri din Legea bugetului?!

Aceste servicii publice beneficiazã de venituri din Legea bugetului? Da. Prima categorie. A doua, din surse proprii. Cum ar putea sã aibã alt regim juridic, când sursa componentelor acestei a doua categorii de surse de venituri este de altã naturã decât de la buget?

Prin urmare, chiar ºi numai logic vorbind, nu ºi juridic, nu se poate susþine cã modificãrile operate, introduse în art. 40, ar avea caracter de lege organicã, pentru cã nu se referã nici la controlul parlamentar ºi nici la organizarea ºi funcþionarea, ca structurã, ca principii, a serviciilor publice de radio ºi televiziune.

Fãcând aceastã distincþie, sigur cã nu mai are suport teza dumneavoastrã. De altfel, problema aceasta am mai discutat-o ºi cu domnul senator Dina din Grupul parlamentar al P.R.M. într-o altã problemã ºi nu e prima datã când se întâlneºte aceastã demarcaþie.

De pildã, într-o lege a cãrei reglementare nu este de nivel organic, dar în care nerespectarea unei dispoziþii este sancþionatã cu o pedeapsã ce constituie infracþiune, legea ca atare devine organicã prin acea menþiune. Unde devine organicã? La votul final, care trebuie dat, privind caracterul legii în totalitatea ei. Atât. Aceasta îi dã caracterul organic. Dar, în afarã de prevederea privind infracþiunea, nu mai are nici o reglementare care þine de domeniul legii organice. Nu trebuie sã exagerãm cu domeniul legii organice printr-o simplã deducþie, fãrã premise majore, premise majore ºi premise minore de susþinere.