Nicolae Paul Anton Pãcuraru

Domnule preºedinte, sigur, nu voi insista pe importanþa adoptãrii unui nou regulament ºi nu voi insista în discuþii tehnice ºi probabil cã vor urma suficiente discuþii care sã releve un aspect sau altul. Cert este cã fac doar un apel pentru toatã lumea, ca sã fie foarte atentã la fiecare amãnunt, pentru cã este ºtiut cât de des este invocat regulamentul, deci de cât de multe ori îl vom invoca fiecare din noi în parte patru ani de acum încolo, la fiecare problemã de procedurã sau de intervenþie.

Deci sub acest aspect cred cã este important ca, într-adevãr, sã se parcurgã cu atenþie fiecare articol, astfel încât la capãtul parcurgerii sã avem mãcar conºtiinþa împãcatã cã, ºi dacã am greºit, efortul tuturor a fost pentru a nu permite astfel de greºeli.

Voi insista asupra unui singur lucru care mie mi se pare extrem de important, ºi anume, asupra unei probleme de procedurã. Intenþia ºi construcþia iniþialã a proiectului de regulament, amendamentele care s-au discutat în comisie vizau într-o oarecare mãsurã reducerea intervenþiilor în plen sub argumentul, sã spunem, al operaþionalizãrii activitãþii în Senat, al fluidizãrii activitãþii Senatului. Opinia noastrã ºi problema care ne-a preocupat cel mai mult a þinut de, dacã vreþi, de esenþa activitãþii parlamentare, ºi anume, de faptul cã este obligatoriu ca în plen sã existe posibilitatea ca grupurile parlamentare sã aibã contribuþii, amendamente, astfel încât sã nu existe posibilitatea împiedicãrii corectãrii unor eventuale greºeli care se strecoarã din comisii.

Din punct de vedere practic, noi am constatat un lucru ºi iarãºi acest subiect ar trebui sã fie o temã de meditaþie pentru toatã lumea. În condiþiile în care nu eºti prezent în comisie cu amendamente, la nivel de senator sau la nivel de grup parlamentar, în condiþiile în care în plen nu mai ai posibilitatea sã introduci amendamente, asta înseamnã cã toate lucrurile care nu au putut fi observate, ºi uneori obiectiv nu au putut fi observate, nu mai pot sã fie corectate.

Din acest punct de vedere, grupurile parlamentare sunt într-o situaþie nouã faþã de cea în care au fost pe vechiul regulament, adicã ele trebuie sã intre în dispozitiv, adicã trebuie sã intre în acþiune imediat ce un proiect de lege este depus la Senat ºi eventualele amendamente, corecþii, propuneri pe care le fac, trebuie sã le facã în perioada în care proiectul este la comisie ºi sigur cã asta implicã responsabilitãþi suplimentare la nivelul grupurilor parlamentare, la nivelul partidelor ºi, evident, la nivelul senatorilor care doresc sã aibã amendamente pe o temã sau alta.

Temerea mare a fost ºi este faptul cã, datoritã volumului foarte mare de materiale pe care le primim în mod curent, noi nu vom avea posibilitatea sã aflãm despre majoritatea proiectelor de lege decât în plen ºi, chiar dacã în plen eºti în situaþia de a avea o sugestie, de a avea o contribuþie, de a avea o pãrere, de a avea o propunere care sã îmbunãtãþeascã, eventual, proiectul de lege, acest lucru sã nu mai poatã sã fie exprimat. Deci, din acest punct de vedere, obiectivul, sã spunem, pe care noi l-am avut la nivelul grupului a fost ca grupurile parlamentare, ca grupuri, sã aibã posibilitatea, în plen, sã-ºi manifeste eventualele propuneri care nu au fost fãcute în comisie ºi am sã spun de ce, cel puþin la nivelul grupurilor pe care le reprezentãm. Câte un senator este prezent în fiecare comisie, asta înseamnã cã noi nu putem, oricare dintre noi, sã ºtim ce se întâmplã în celelalte 13 comisii, sã vedem ce este pe ordinea de zi a comisiilor, sã fim prezenþi în celelalte 13 comisii ca sã putem, eventual, sã susþinem argumentele. Deci, din acest punct de vedere, opinia noastrã este cã va trebui tot timpul sã gãsim soluþia ca atunci când un proiect de lege intrã pe linia dreaptã a discuþiei în plen, sã existe posibilitatea grupului parlamentar Ñ ca expresie a voinþei