Emil Boc

## Domnule preºedinte,

Solicit cuvântul în baza dreptului la replicã. Eu nu am solicitat pânã acum dreptul la replicã, mi s-a rostit ºi mie numele ºi am dreptul, în consecinþã, sã folosesc ºi sã uzez acest drept.

Mie îmi pare rãu pentru colegii noºtri de aici care nu înþeleg faptul cã procesul parlamentar presupune o dezbatere, cã pentru prima datã, cred, în aceastã legislaturã discutãm cu adevãrat un proiect de lege ºi nu apelãm la o maºinã de vot care nu ºtie ce voteazã, voteazã ordonanþe de urgenþã mai vechi sau mai noi, fãrã ca ele sã fie dezbãtute.

Apreciem cã Parlamentul trebuie sã lucreze aºa cum lucreazã astãzi, ca opiniile sã fie dezbãtute pro ºi contra, chiar dacã am pierdut de foarte multe ori, dar mãcar în opinia publicã sã se ºtie cã existã pãreri alternative, sã existe poziþii ºi lumea sã discearnã ºi sã aprecieze cum crede mai bine.

Cu privire la afirmaþiile fãcute de domnul preºedinte, îi rãspund tot folosind un dicton, dar, de data aceasta, nu chinezesc, ci de pe altã arie geograficã, care sunã cam aºa: ”Dacã într-o instituþie sunt doi oameni care gândesc la fel, unul dintre ei este în plus!Ò

## **Domnul Vasile Moiº** _(din salã):_

Dicton unguresc!