Gheorghe Dinu

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

1. Nu înþeleg de ce era o ordonanþã de urgenþã sau o ordonanþã, când se putea reglementa prin lege?

Ordonanþa este datã în 24 ianuarie 2002 ºi noi o aprobãm acum, în octombrie. La jumãtatea lunii octombrie, practic, ea ºi-a produs efectele ºi nu o sã mai avem ce vinde, pentru cãÉ sau, dacã vrem sã ne opunem acestei vânzãri, nu o sã mai putem pentru cã, de fapt, ele s-au vândut.

2. În expunerea de motive se precizeazã faptul cã aceastã regie a protocolului de stat se aflã într-o situaþie delicatã privind echilibrul financiar. Dar astãzi primesc Monitorul Oficial în care la nr. 126 zice: ÇOrdonanþa de urgenþã a Guvernului pentru modificarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 91 privind repartizarea profitului Regiei Autonome ”Administraþia Patrimoniului Protocolului de StatÒ.È

Deci, practic, regia este foarte profitabilã, iar cei de la Comisia pentru administraþie publicã localã, amenajarea teritoriului ºi echilibru ecologic ºtim foarte bine cã în anul 2001 Regia ”LocatoÒ, care acum a fost absorbitã de Patrimoniul Protocolului de Stat, a avut profit de 240 de miliarde ºi a venit cu el în Parlament sã fie repartizat în Parlament, pentru cã Guvernul nici el n-a ºtiut cum sã repartizeze profitul acesta. Deci în expunerea de motive se povesteºte cum cã aceastã regie a patrimoniului de stat nu mai poate face faþã cheltuielilor, dar, de fapt, trebuie înþeles cu totul altfel.

Deºi se încearcã abaterea atenþiei de la adevãratul scop al ordonanþei, prin includerea unui capitol I, ”Constituirea ºi utilizarea fondului locativ de protocolÒ, care reglementãri se regãsesc în alte acte normative, ca Legea locuinþei, Hotãrârea Guvernului nr. 854/2000 privind organizarea ºi funcþionarea Regiei Autonome a Patrimoniului de Stat, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, se ajunge de fapt la capitolul II, capitol II care înseamnã ”vânzarea imobilelor proprietate privatã a statului aflate în administrarea regieiÒ. Pentru cei neavizaþi, este vorba de terenurile ºi casele de odihnã, vilele, hotelurile care au aparþinut vechiului regim ºi care, se ºtie, în fiecare judeþ sunt în numãr foarte mare. Iar din punct de vedere al dotãrilor, îngrijirii lor nu au concurenþã cu altele.

Ordonanþa spune cã vânzarea se realizeazã prin licitaþie sau, dupã caz, prin negociere directã, în condiþiile prezentei ordonanþe. Dar are grijã ca la art. 18, 19 ºi 31 sã scrie cã se vor scoate la licitaþie doar acele imobile care nu au contracte de locaþiune, concesiune, locaþie de gestiune, asociere în participaþiune sau prestãri de servicii, adicã nici unul.

Cu alte cuvinte, aceste imobile se vor vinde în baza unor negocieri directe între actualii deþinãtori ºi regia mai sus amintitã, iar în caietul de sarcini se scrie cã preþul de ofertã nu poate fi mai mic decât valoarea contabilã a imobilului.

Altfel spus, vile, hoteluri, restaurante ce ar rula la piaþa liberã zeci de miliarde de lei se vor vinde la preþuri modice de câteva zeci sau sute de milioane de lei, evident, cãtre acei potentaþi care le-au exploatat, de fapt, ºi pânã acum, dar, pentru ca aceºtia sã nu sufere prea tare, în conformitate cu art. 22 din Ordonanþa Guvernului nr. 19, prin derogare de la dispoziþiile Legii nr. 143/1992 privind ajutorul de stat, preþul de vânzare se poate achita ºi în rate. În rate.