Abordarea acestei legi fundamentale pentru societatea româneascã, care a suscitat ºi resuscitat atenþia noastrã ºi a opiniei publice, trebuie sã se facã cu deosebitã chibzuinþã, în acelaºi timp, cu îngãduinþã din partea partenerilor politici ºi, în acelaºi timp, a acelora care reprezintã grupurile de proprietari sau chiriaºi.
Eu aº merge mai departe, fiindcã aceste grupuri de proprietari ºi de chiriaºi se aflã într-o minoritate faþã de cei care vor trebui sã contribuie la punerea în practicã a acestei legi, la despãgubirile enorme pe care societatea româneascã trebuie sã le achite.
Generaþiile care vor veni Ñ ºi nu exagerez Ñ vor trebui sã-ºi aducã obolul, contribuþia materialã, într-o manierã mult prea mare ºi într-o formã care depãºeºte forþa economicã a statului român.
## Domnilor,
Partidul Unitãþii Naþionale Române este de acord cu garantarea proprietãþii ºi cu ocrotirea acesteia. Am putea sã spunem cã, chiar aplaudãm iniþiativa liberalilor, fiindcã nu schimba Constituþia ºi fondul Constituþiei în sine, chiar formulele respective, dar eu cred cã se exagereazã atunci când se vorbeºte ºi în cazul locuinþelor, deci a imobilelor, cã proprietatea în România nu este garantatã ºi cã numai prin aceastã lege se va pune capãt disputelor.
Disputelor asupra proprietãþii imobiliare, nu ºtiu dacã li se va pune capãt, dar în momentul respectiv s-ar începe statuarea principiului proprietãþii imobiliare în þarã.
Eu cred cã toþi cei de faþã, unii dintre dânºii cu o activitate parlamentarã deosebitã, apreciazã cã proprietatea în România ºi proprietarii au avut garanþii dupã 1990 încoace. Altfel, sunt sigur cã n-am fi fost acceptaþi în Consiliul Europei. Nu acesta a fost punctul central atunci când am fost acceptaþi în Consiliul Europei. Clar! Nu Consiliul Europei, ci angajamentele acelora care au guvernat þara Ñ printre care ºi Partidul Unitãþii Naþionale Române Ñ care au fost legate de proprietate, au fost un lucru valabil ºi viabil. Dar, dacã luãm ºi exemplul celorlalte þãri, vecine chiar Ñ Ungaria Ñ vom constata cã s-au impus câteva principii ºi s-a plecat de la dezideratul general al societãþii, apoi de la valoarea ºi de la doleanþele celor în cauzã, ºi am spune, de la dreptul tuturor celor care au fost dezmoºteniþi de regimul comunist ºi chiar de la principiile pe care le-a impus Consiliul Europei, referitor la capacitatea statului ºi societãþii respective de a realiza aceastã retrocedare, fie în naturã, fie în bani. Ceea ce s-a concretizat în Ungaria, a rãmas ºi cred cã ar putea ºi domnul Frunda sã accepte ca principiu. Eu i-am zis domnului Frunda, nu neapãrat cã este legat, sentimental ºi naþional de Ungaria, dar fiindcã a constatat, în legãturile pe care le-a avut la Consiliul Europei, un exemplu, ºi anume cã s-a admis principiul despãgubirii ºi al despãgubirii pentru toate proprietãþile preluate de instituþiile publice ale statului.
Chiar la noi, în cazul nostru, acceptând Legea proprietãþii publice, noi am fãcut asemenea menþionare. Legea aceasta rãstoarnã legea adoptatã de noi pentru domeniul public ºi privat al statului.
În al doilea rând, despãgubirile au fost plafonate ºi asta tocmai pentru a se crea o anume armonie socialã, o anume posibilitate ºi realã posibilitate a societãþii respective de a despãgubi ºi a nu crea discrepanþe enorme.
La 50Ð60 de ani distanþã, generaþii care nu au fost direct implicate în procesul de expropriere, dar care au trãit coºmarul societãþii comuniste, sunt puse la ora actualã sã plãteascã. ªi sigur cã s-a pornit ºi de la acest principiu moral.
Dumneavoastrã îl enunþaþi ca atare când vorbiþi de valori morale, deºi din punct de vedere juridic nu ºtiu cum se împacã un asemenea enunþ în lege cu impunerea condiþiilor ºi formulãrilor juridice specifice Codului civil, al Codului civil românesc.
Eu cred cã ar trebui sã revenim asupra acestei legi, sã impunem un principiu Ñ ºi al plafonãrii Ñ sã vedem ca proprietãþile preluate de stat în care funcþioneazã instituþii publice sau unitãþi cu valoare publicã sã rãmânã
în proprietatea statului ºi sã fie despãgubite ca atare, sã fie despãgubiþi proprietarii ca atare.
ªi aº face chiar o trimitere foarte directã, exact în situaþia pe care au avut-o bisericile istorice, inclusiv cele catolice sau cele reformate.
Nu, nu-i vorba numai de dumneavoastrã, domnule Frunda, dar majoritatea acestor proprietãþi la care aþi fãcut referire se obiectiveazã la localuri ºcolare. Or, în paralel, statul român, chiar pornind de pe vremea socialismului, a dezvoltat unitãþi ºcolare. În acele unitãþi ºcolare nu facem excluderi cine lucreazã, cine învaþã ºi cum învaþã. Pânã acum nu existã o discriminare, dar se poate ivi, la un moment dat, întrebarea: avem etnii sau avem confesiuni dintr-o datã privilegiate?!
Domnilor,
Fãrã sã vreþi, ne aduceþi în discuþii un principiu clasial.
El nu a fost inventat de nu ºtiu cineÉ poate chiar de MarxÉ A fost o realitate, poate cã a exprimat-o, dar îl aduceþi în discuþie fãrã sã vreþi ºi impuneþi acest principiu de clasã în aceastã lege, fiindcã se fac totuºi mari discriminãri Ñ ºi repet încã o datã Ñ pentru membrii societãþii anului 2000 ºi de acum încolo, deci ai mileniului III.
Domnilor,
Apropo de istorie, fiindcã tot revenim la istorie ºi domnul Frunda, ca ºi ceilalþi, susþinea cã nu este vorba de o _restitutio in integrum_ , ci e vorba Ñ sigur cã veþi da replicã, eu mã bucur cã o sã o faceþi Ñ cã în acest proces de _restitutio in integrum_ va trebui sã se integreze ºi roadele sau fructele pe care trebuia sã le aibã proprietarul. Sunt de acord, dar sã nu uitaþi ºi dumneavoastrã cã cei care le-au preluat, pe lângã cã le-au întreþinut, leau dezvoltat, iar dacã vorbiþi de imobilele de întreprinderi, trebuie sã spunem cã unele au fost minuscule, numai câteva din marile întreprinderi pe care le-au dezvoltat Ñ mã gândesc la **Malaxa** Ñ ºi acelea cu sprijin de stat direct sau indirect Ñ au mai rezistat ºi s-au dezvoltat în ultimii ani ai socialismului. Deci, oricum, proprietarii, mai ales dupã rãzboi, ai acestor întreprinderi cu un grad de uzurã moralã ºi materialã, mai ales avansatã, trebuiau sã facã investiþii majore.
ªi, mai este încã un lucru. Dumneavoastrã, nu numai din punct de vedere istoric, dar ºi din punct de vedere juridic anticipaþi întregul proces de naþionalizãri din 6 martie 1945. Întreg eºafodajul politic care s-a derulat din 6 martie 1945 pânã la 30 decembrie 1947 a avut ca ºi conducãtor al statului pe Majestatea Sa Regele Mihai. Au avut în guverne membri, ºi chiar ºi liberali. Eu aº face numai o trimitere concretã ca exemplu Ñ liberalii se aflau la putere când s-a etatizat Banca Naþionalã a României ºi cred cã, indirect, cu semnãtura pe care a avut-o atunci prim-ministrul, liberalii au fost de acord cu aceastã etatizare, oricât am pune-o noi, astãzi, sub semnul întrebãrii. Se spune cã nu-i adevãrat. Cã au fost obligaþi. Dar atunci au fost obligaþi toþi membrii societãþii, þãranii, dacã vreþi, în timpul rãzboiului Ñ ºi dupã 6 martie 1945 Ñ au trebuit sã suporte consecinþele ocupaþiei sovietice, s-au realizat rechiziþii în asemenea manierã ca ºi celorlalþi mari proprietari. Începem sã discutãm chestiuni morale ºi politice, în acelaºi timp, într-o lege care trebuie sã statueze proprietatea printr-o mãsurã dreaptã.
Nu sunt de acord cu problemele pe care le trecem în revistã atunci când vorbim de chiriaºi.
Sunt câteva puncte interesante, dar, sã o spunem, protejarea chiriaºului, sã ºtiþi cã nu este realizatã prin aceste câteva articole. Pentru câþiva ani li se garanteazã ºederea în aceste apartamente. În al doilea rând, domnilor, gândiþi-vã cã modul de a cheltui bani în România este altul ºi puterea de cumpãrare a omului de rând este alta.
La noi se cheltuieºte 60Ð70% pe alimentaþie ºi îmbrãcãminte, ºi dacã îi mai luaþi ºi 30% pentru chirie, eu nu ºtiu cu ce se mai întreþine, ca sã nu mai vorbim de alte situaþii. Eu am fãcut o împãrþire foarte idealã în acest caz.
Credem cã legea ar trebui rediscutatã în comisiile noastre ºi trebuie fãcutã cu maturitate. Apoi se trece peste douã legi care, oricum ar fi ele, au fost votate de Parlamentul României Ñ sigur cã în altã componenþã Ñ cea din 1991 ºi cea din 1995.
Dacã puneþi sub semnul întrebãrii aceste legi pentru proprietarii care au achiziþionat, respectându-se legile din 1995 ºi 1991, deci cele douã legi în vigoare, atunci, noi chiar punem sub semnul întrebãrii principiile de proprietate dupã un proces revoluþionar cu care toþi am fost de acord, cã repunem în discuþie tocmai termenul de proprietate privatã ºi valoarea proprietãþii.
Ne vom întreba: cum garantãm noi proprietatea în România, dacã la fiecare ciclu parlamentar vom aduce câte o lege care corijeazã legile anterioare, dar un mod mai grav, nu cã le corecteazã, ci le anuleazã?! Fiindcã se pun sub semnul întrebãrii, în ansamblu, în totalitatea lor, aceste legi.
Vorbiþi de despãgubiri faþã de unii dintre foºtii cetãþeni ai României care au plecat în strãinãtateÉ Au primit despãgubiri?! Au primitÉ
În ce manierã vor cere Domniile lor reluarea acestei probleme? Este relativ incertã. ªtiu cã aceastã chestiune este trecutã în lege.
ªi mai este o problemã destul de agravantã pentru noi, fiindcã tot aþi vorbit de regimul comunist de ocupaþie.
V-am adus aminte de rãzboi. România a trebuit sã plãteascã, ca despãgubire de rãzboi, suma imensã, se socotea atunci de 300 milioane de dolari. Dar România a susþinut efortul de rãzboi, inclusiv pe sovietici pe teritoriul þãrii noastre ºi dincolo de hotare, în valoare de un miliard cinci sute de mii de dolari. Luaþi valoarea dolarului din anul 1938, nu de acuma. România a plãtit despãgubirile de rãzboi în câþiva ani de zileÉ Domnul Vasiliu, ºtiu cã sunteþi oarecum impacientat. Ani de zile s-a plãtit, dar nu la valoarea de 300 milioane, ci de vreo 5 oriÉ Uniunii SovieticeÉ
Cetãþenii care au contribuit cu asemenea sursã au fost toþi cei rãmaºi în þarã Ñ sigur veþi spune cã erau ºi cei expropriaþi Ñ, în totalitatea lor, ca ºi cei care au avut proprietãþi minuscule, luate ulterior în anii 1957Ð1958 ºi pânã aproape de 1962, când e vorba de proprietãþile imobiliare, inclusiv proprietãþile þãrãnimii.
Dar existã o lege sau avem noi legi ca sã-i despãgubim pe toþi?! În virtutea cãrui principiu?! Mulþi dintre cetãþenii care, astãzi, cer proprietãþile, plecaþi înainte de 1947, apropo la tratatul din februarie 1947, ºi nu
ºi-au adus contribuþia pentru plata despãgubirilor de rãzboi, care nu au fost mãrunte, solicitã retrocedãrile de proprietate. Atunci când vorbim de despãgubiri, de legi care afecteazã societatea româneascã, inclusiv ca aceastã lege, trebuie sã ne gândim cum o formulãm.
Cred Ñ ºi repet încã o datã în numele Partidului Unitãþii Naþionale Române Ñ cã membrii Senatului trebuie sã remitã aceastã lege la comisii pentru a fi rediscutatã, chiar din punctul de vedere al principiului moralitãþii, cum se înscrie în preambulul acestei legi. ( _Aplauze._ )
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.