Iuliu Pãcurariu

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

Aceastã lege, care trebuie sã reglementeze serviciul public privind producerea energiei termice în sistem centralizat, este o lege utilã, este completã, dar, din punctul meu de vedere, complet inutilã, pentru cã aceastã lege nu pleacã de la realitãþile existente în România în acest moment.

În art. 37, aceastã lege prevede modul de stabilire a preþului de cost privind energia termicã pe care o livrãm populaþiei ºi, citez, ”preþurile ºi tarifele trebuie sã asigure acoperirea cheltuielilor de producþie, exploatare, întreþinere, modernizare ºi retehnologizare justificatã economic, un profit maxim de 10%, limita de dezvoltare a sistemului de 3%Ò.

La alin. 3, acelaºi art. 37, în schimb, se prevede urmãtorul lucru: ”În preþul de livrare al energiei termice nu se vor include pierderile de agent termic datorate defecþiunilor tehnologice de pe întregul sistem de producere, transport, distribuþie a energiei termice produse prin acte de neglijenþã sau intenþionat.Ò

Problema este cã aici intervine, dacã vreþi, faptul cã legiuitorul nu a vrut sã þinã cont de situaþia existentã în România.

În 1990, practic, cred cã 90% din sistemul de producere a energiei termice era în defecþiune tehnologicã. Practic, avem transport cu durata de viaþã expiratã. În þãrile aºezate se admite ca limitã maximã de pierdere de transport circa 15%; la noi, aceste pierderi ajung la 30Ñ40%, din discuþiile pe care le-am avut cu personalul calificat care deserveºte sistemul.

În aceastã lege nu se impune o pierdere maximã a sistemului. Cât este aceastã pierdere pe care o admitem? 15%? 10%? 20%? Problema este: Cine plãteºte diferenþa dintre aceastã pierdere, pe care ar trebui sã o impunem, ºi situaþia realã de performanþã a sistemului?

A impune, a vorbi în continuare de obligativitatea contorizãrii sistemului la livrare ºi la beneficiari, fãrã a stabili ºi a reglementa acest nivel de performanþã, mi se pare absolut inutil.

Cine a putut sã investeascã în sistem? Comunitãþile bogate? Judeþul Cluj este în aceastã situaþie.

O centralã termicã modernã înseamnã un sistem de recogenerare, deci un sistem de producere a energiei electrice care e produs secundar ºi, în aceastã situaþie, scade mult preþul de cost al energiei livrate populaþiei.

În acest moment, datoritã faptului cã aceastã problemã nu a fost o prioritate a României, de 12 ani încoace, sistemul funcþioneazã absolut defectuos, agentul livrat este scump, necorespunzãtor, faptul cã populaþia se decupleazã este o chestie absolut obiectivã.

Retragerea, decuplarea populaþiei din sistemul centralizat de livrare a energiei termice face ca acest lucru sã adânceascã criza sistemului care, practic, este ameninþat de colaps, în situaþia în care un asemenea sistem are un numãr minim de consumatori pentru ca el sã lucreze în limite de rentabilitate.