Alexandru Pereº

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

Alba-Iulia, cetate strãveche, cu rãdãcinile adânc înfipte în istorie, are o vechime de peste 2000 de ani, urcând asemenea unei coloane a infinitului pe scara continuitãþii noastre pe aceste meleaguri. Evoluând firesc de la Apullum, Bãlgrad, Alba-Iulia, toponomii sub care se regãseºte în documentele vremii, oraºul a fost martorul multor momente istorice, de la castrul roman la istoria modernã a formãrii României Mari, momente tragice uneori, alteori de mare simþire ºi bucurie pentru întregul popor român.

Alba-Iulia, astãzi, este cunoscutã ca cetate-simbol a Marii Uniri a românilor, declaratã astfel de cãtre Parlament în 1994, iar ziua de 1 Decembrie este consfinþitã prin art. 12 alin. 2 din Constituþie ca Zi Naþionalã.

Aceste lucruri, mai mult ca orice, sunt mândria fiecãrui cetãþean, locuitor al vechii cetãþi ºi al oraºului care se doreºte modern ºi cu adevãrat european. Un lucru însã mâhneºte pe orice albaiulian, ºi anume cã, faþã de trecutul istoric glorios ºi cu prezentul tot mai bogat, ne lipseºte ceea ce se numeºte ”casa oraºuluiÒ, adicã un sediu propriu al primãriei ºi al consiliului local, actualmente, aceste instituþii desfãºurându-ºi activitatea într-o clãdire proprietatea Ministerului Justiþiei.

În decursul celor 10 ani de la revoluþie, în momentele premergãtoare Zilei Naþionale, de la tribuna Parlamentului s-au auzit nenumãrate voci ale unor politicieni, primminiºtri, miniºtri, deputaþi sau senatori care, cunoscând situaþia administraþiei locale, situaþia oraºului în general, au promis ajutor ºi soluþii, termene ºi finanþare pentru ieºirea din impas, lucruri rãmase, din pãcate, doar simple vorbe.

Mandataþi de actuala conducere administrativã, parlamentarii de Alba au adresat un apel tuturor deputaþilor pentru a fi solidari în a amenda un act legislativ emis de Guvernul României într-o grabã care nu are o explicaþie logicã, neluând deloc în seamã necesitãþile unor administraþii locale. Primãria din Alba-Iulia, la data de 5 ianuarie 2000, solicitã, printr-o scrisoare adresatã domnului primministru Mugur Isãrescu, ºi prin alta, domnului ministru al finanþelor Decebal Traian-Remeº, disponibilitatea de a dobândi prin vânzare-cumpãrare fostul sediu BANCOREX. Guvernul însã, neluând în seamã aceste solicitãri, ca probabil ºi altele, repartizeazã prin Ordonanþa nr. 61 din 30 ianuarie 2000 toate spaþiile foste sedii ale BANCOREX unor servicii descentralizate judeþene, cu predilecþie ale Ministerului Finanþelor ºi Ministerului de Interne.

Este oare vina cetãþenilor din Alba-Iulia ºi din þarã mai mare decât vina celor care au devalizat ºi au dus la faliment fosta bancã a mileniului III ºi care se aflã încã în libertate, sfidând cu neruºinare situaþia economicã precarã din România? Este oare de datoria noastrã, stimaþi colegi, de a mai vota trecerea la datoria publicã ºi, automat, pe buzunarul cetãþenilor plata tuturor nereuºitelor din sistemul bancar? Dacã da, atunci din când în când sã atenþionãm Guvernul sã se mai uite ºi spre administraþiile locale ºi sã mai rezolve ceva ºi din nevoile lor.