Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·25 septembrie 2000
Dezbatere proiect de lege · adoptat
Leon Petru Pop
Discurs
Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,
Am ajuns sã dezbatem aceastã importantã chestiune a ridicãrii imunitãþii parlamentare, acum, la sfârºit de mandat, dar, având în vedere importanþa ei, mai bine mai târziu decât niciodatã.
Cred cã foarte mulþi dintre noi am scãpat din vedere o chestiune importantã, ºi anume aceea cã imunitatea parlamentarã, sub cele douã forme ale sale, de fond ºi de procedurã, apãrã în primul rând o instituþie, o instituþie vitalã pentru democraþia româneascã, ºi anume Parlamentul ºi în mod concret mandatul de parlamentar.
Am fãcut mereu trimitere cã îl apãrã pe parlamentar ºi cã, vezi Doamne, în aceste condiþii, acordãm parlamentarului o ocrotire specialã, care-l scoate de sub incidenþa art. 16 din Constituþie, care spune cã ”Nimeni nu este mai presus de legeÒ. Nu este aºa! Încã o datã spun: apãrã mandatul de parlamentar, prestigiul Parlamentului, ºi nu pe parlamentarul în cauzã.
Acum, aici, se pune problema dacã pentru cele patru acte stabilite de Constituþie, Ministerul Justiþiei trebuie sã facã o singurã sesizare prin care sã solicite _grosso modo_ sã se permitã reþinerea, arestarea, percheziþionarea ºi apoi trimiterea în judecatã sau, pentru fiecare act din cele patru enumerate, ministrul justiþiei sã facã sesizãri separate.
Situaþia este mai complicatã decât credem noi. Dacã totuºi principiul calitãþii ºi al celeritãþii actului de justiþie vrem sã triumfe, ºi noi asta vrem, cã de asta vorbim mereu, de ani de zile, eu cred cã este bine ºi este util pentru ocrotirea mandatului de parlamentar sã se cearã aprobarea pentru toate cele patru acte, urmând ca plenul sã hotãrascã dacã o dã pentru toate patru sau numai pentru unul.
Pentru cã mã pun în postura unui procuror care obþine aprobarea de reþinere, reþinerea are termenul pe care-l are stabilit în mod imperativ ºi obligatoriu de Codul de procedurã penalã ºi constat cã în realitate se contureazã o infracþiune de o gravitate deosebitã, care presupune imediata arestare a individului pe care eu deja îl am în reþinere. Ce fac în aceastã situaþie? Sunt obligat sã-l pun de urgenþã în libertate. Nu se poate aºa ceva! Deci sunt obligat sã-l pun în libertate ºi, dacã tipul este abil ºi versat, ºi cu relaþiile pe care le are, poimâine ne salutã de pe Coasta de Azur, iar noi fluierãm a pagubã.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.