Constantin Eremia Cotrutz

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Am în faþa ochilor un grafic al evoluþiei alocaþiilor de la bugetul de stat în perioada 1996 Ð 2000 ºi alãturi, coincidenþã, Contractul cu România.

Mã întreb a câta oarã dacã diriguitorii ºi redactorii acestui contract s-or fi cunoscut, pentru cã, judecând dupã consecinþe, personalitãþile în cauzã sunt disociate ºi disonante.

Nu mai este de mirare cã cercetãtorii se reprofileazã sau emigreazã, nu este de mirare cã viitoarea generaþie de tineri cercetãtori este sublimã, dar lipseºte cu desãvârºire, nu va mai fi de mirare un viitor apropiat cu amfiteatre pustii, cu biblioteci goale, cu laboratoare antideluviene, servind ca adãpost unor vise îngropate înainte de a se naºte.

Au ajuns normale remarcile conform cãrora a fugi în afarã este singura soluþie. A rãmâne echivaleazã cu a fi fraier. La asemenea salariu, aºa calitate.

Cercetare? Care cercetare? Cine are nevoie de aºa ceva?

Este adevãrat doar în parte cã societatea evolueazã ºi fãrã visãtori, eroi ai muncii prost plãtite, potenþial depresivi, viitori clienþi ai clinicilor de spãlare a creierelor, dar numai pentru o scurtã perioadã de timp.

Societatea care se va baza pe lipsa de culturã sociopoliticã, pe rebuturile intelectuale pe care semidocþii vechi ºi noi le pregãtesc asiduu, nu poate fi decât una slabã, disociativã, inevitabil sortitã segregãrii.

ªi sã ne mirãm cã peste câþiva ani NATO va trage limita geo-economicã la Carpaþi? Oare menþinerea activã a punctelor de vamã în inima þãrii sã fie doar o impresie?

Sute de tineri iau anual calea exilului, obligaþi de mocirla ºi de debusolarea celor pe care i-au votat în 1996. Mulþi s-ar întoarce, dar cine se poate întoarce într-o închisoare sordidã, plinã de mentalitãþi obscure ºi de manierele de miliþieni de ghetou întâlnite la tot pasul în structurile de decizie, plimbate elegant ºi pe banii noºtri în cele mai înalte ministere.

Care doctorand revine în laboratoarele dotate ˆ la anii Õ70, când în afara þãrii a muncit pe bani adevãraþi ºi cu aparaturã modernã?

Pentru ce sã te înscrii la doctorat în România, când munca ta nu este remuneratã, iar de rezultate corecte ºi competitive la nivel internaþional nu poate fi vorba?

Toþi aceºti tineri au privit întâi cu speranþã, apoi cu nedumerire, apoi cu groazã ºi în final cu scârbã la evoluþia curbei alocaþiei bugetare pentru învãþãmânt ºi cercetare.

Practic, alimentaþi ca un muncitor de canal, cu salariul echivalent cu al unui gunoier, deproteinizaþi ºi demoralizaþi, aduºi la nivelul gânditorului cu bascã, fiþi siguri cã vor pleca în continuare.

Golind þara de tineri o veþi fura de viitor, domnilor guvernanþi! O veþi alimenta cu nulitãþi ºi cu semidocþi. Veþi face din ea o rezervaþie de alienaþi, la care nici ajutoarele din Occident nu vor mai fi de folos ºi nici NATO sau Uniunea Europeanã.