Cornel ªtirbeþ

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Am intitulat declaraþia mea politicã de astãzi: ”Parchetul naþional anticonstituþieÓ.

Prin Ordonanþa de urgenþã nr. 43 din 2002 a Guvernului României se înfiinþeazã Parchetul Naþional Anticorupþie, acþiune care este prezentatã opiniei publice, dar mai ales organismelor internaþionale, ca o primã mãsurã concretã de luptã împotriva corupþiei.

Din pãcate, însã, ºi aceastã mãsurã poate fi contabilizatã doar la capitolul ”Imaginea premieruluiÓ, care se luptã din rãsputeri cu balaurii corupþi, dar în nici un caz nu poate constitui un început real ºi eficient de acþiune politicã.

Afirmaþia noastrã se bazeazã, în primul rând, pe faptul cã aceastã structurã se naºte prin încãlcarea flagrantã a prevederilor constituþionale ºi, ca urmare, nu are legitimitatea ºi credibilitatea necesare pentru a acþiona împotriva propriei identitãþi.

Astfel, prin emiterea acestei ordonanþe se nesocotesc prevederile art. 72 lit. h) ºi art. 130 alin. (2) din Constituþie, care prevãd clar cã organizarea instanþelor judecãtoreºti ºi parchetelor se face prin lege organicã ºi, în consecinþã, reglementarea prin ordonanþe de urgenþã este neconstituþionalã.

Motivarea emiterii ordonanþei pe art. 114 alin. (4) din Constituþie, nu este în nici un fel acoperitoare ºi nu justificã constituirea unei structuri prin încadrarea la situaþii excepþionale, având în vedere cã lupta împotriva corupþiei trebuie dusã de toate instituþiile statului ºi îndeosebi de autoritãþile judecãtoreºti ºi ale Ministerului Public, în integralitatea lor.

Încãlcarea Constituþiei ºi emiterea ordonanþelor de urgenþã de cãtre Guvern a devenit o practicã obiºnuitã, care face inutilã instituþia Parlamentului României, lãsând fãrã reacþie chiar ºi pe reprezentanþii mass-media.

Guvernul Nãstase a depãºit toate recordurile în ce priveºte numãrul ordonanþelor de urgenþã ºi nu ar mira pe nimeni ca, în goana dupã imagine, sã modifice curând ºi Constituþia României printr-o astfel de ordonanþã, dupã asigurarea transparenþei ºi consultãrii populare, din minunatele caravane organizate de partidul de guvernãmânt.

În al doilea rând, aºa cum este conceputã organizarea ºi funcþionarea instituþiei Parchetului Naþional Anticorupþie, se încalcã cele mai elementare reguli ale managementului unei organizaþii. Aceastã structurã este, în acelaºi timp, persoana juridicã autonomã ºi persoana juridicã subordonatã procurorului general, statutul procurorilor ºi al ofiþerilor de poliþie judiciarã nu este clar definit, iar modul de conducere ºi control nu este reglementat, fãcându-se referire chiar la unele reglementãri legale viitoare.

Practic, prin organizarea acestei structuri nu se realizeazã altceva decât centralizarea luptei împotriva corupþiei, la nivelul unui numãr de 75 de procurori ”zmeiÓ, care pot reacþiona mai rapid ºi mai eficient la comandã politicã.