SzŽkely Ervin-Zolt‡n

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Am un amendament respins, prin care am propus introducerea unui articol nou, art. 21[1] .

Mã bazez pe faptul cã orice act normativ, orice text de lege trebuie sã aibã o împãrþire tripartitã: expunerea, dispoziþia ºi sancþiunea. Fãrã sancþiuni, aceastã lege nu ar deveni funcþionalã, pentru cã modalitãþile prevãzute în art. 21 privind repararea prejudiciului cauzat de cãtre autoritãþile publice refuzând anumite informaþii de interes public nu sunt îndestulãtoare, pentru cã ei, în continuare, pot persista în refuzul de a asigura acces la aceste informaþii de interes public ºi cei care sunt interesaþi în obþinerea acestor informaþii pot fi þinuþi departe de aceste informaþii foarte mult timp, pentru cã, în continuare, refuzul poate sã se perpetueze. De aceea am considerat necesar sã introduc douã articole noi care sã prevadã urmãtoarele.

Deci art. 21[1] : ”Distrugerea, ascunderea sau sustragerea suportului pe care se gãsesc informaþiile de interes public de cãtre un funcþionar public, cu scopul de a împiedica accesul liber la aceasta, constituie infracþiune ºi se sancþioneazã cu închisoare de la 3 luni la 5 ani. Distrugerea din culpã a suportului informaþiilor de interes public prevãzut în alin. 1, care prezintã o valoare artisticã, ºtiinþificã, istoricã, arhivisticã sau o altã asemenea valoare, se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã. Dacã faptele prevãzute în alin. 1 ºi 2 sunt sãvârºite de un funcþionar public în exerciþiul atribuþiilor lui de serviciu, maximul pedepselor prevãzute în aceste alineate se majoreazã cu 1 an. Tentativa infracþiunii prevãzutã în alin. 1 se pedepseºteÒ.

Atunci când am formulat acest amendament, acest articol, am avut în vedere art. 242 Cod penal privind sustragerea sau distrugerea de înscrisuri ale cãror elemente constitutive sunt foarte asemãnãtoare, în unele cazuri chiar identice cu acest fapt.

Consider cã dacã acolo, în drept comun, se sancþioneazã o asemenea faptã cu aceste pedepse, este firesc ca ºi în cazul în care aceste informaþii sunt distruse, din intenþie sau din culpã, trebuie sã fie pedepsite.

ªi, ca sã nu mai revin la microfon a doua oarã, aº adãuga cã am un alt amendament, tot respins, art. 21[2] , un articol nou, cu urmãtorul text: ”Fapta funcþionarului public cu atribuþii de relaþii publice care, în exerciþiul atribuþiilor sale de serviciu, refuzã sã punã la dispoziþia solicitanþilor legali informaþiile de interes public constituie infracþiune ºi se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la 3 aniÒ.

În acest caz am avut în vedere art. 246 Cod penal care sancþioneazã abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, întrucât fapta acestui funcþionar întruneºte elemente constitutive ale acestei infracþiuni sau cel puþin elementele sunt foarte asemãnãtoare acestui fapt. Mulþumesc.

el poate sã facã apel, cã niciodatã nu se duce nimeni sã facã recurs. Face recurs la hotãrârea apelului. De aceea corect este : ”Hotãrârea tribunalului este supusã cãilor de atac legaleÒ, pentru cã acestea sunt: întâi, la tribunal face apel ºi apoi, la curtea de apel, face recurs. Cine a fãcut aici, nu a fost atent.