Paul Magheru

Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi,

Aº dori sã fiu foarte scurt ºi procedural. Fac parte din grupul de deputaþi care, la ultima discuþie a acestui proiect de lege, am propus sã fie restituitã comisiei, cu speranþa cã autorul va renunþa la aceastã lege. Nu s-a întâmplat sã fie aºa ºi în faþa noastrã apare din nou o aberaþie, ºi anume: nu existã în lume o lege care sã reglementeze folosirea unei limbi. Legile de folosire a unei limbi sunt emanate de organismul propriu al unei limbi, ca expresie a fiinþei normale, naturale ºi spirituale a unui popor. Nici un parlamentar nu poate emite o lege de folosire a unei limbi. Pentru aceasta, Parlamentul a învestit organe, organisme speciale. ªi în Franþa, ºi în toate þãrile care au fost invocate aici, sunt academiile sau institutele de specialitate, cum este, de exemplu, în Franþa un institut, sub for academic, de apãrare a limbii franceze.

Legile, nici mãcar acele organisme, acele foruri care reglementeazã uzul limbii, nici mãcar ele nu-ºi permit sã le numeascã legi. Deci nimeni nu poate emite o lege a unui organism viu, cum este limba unui popor. ªi Academia, într-o lege curentã, care a apãrut ºi pe care am votat-o, ºi anume în Legea de organizare ºi finanþare a Academiei se prevede clar cã Academia, învestitã de cãtre Parlament prin lege, deci învestitã de noi, fixeazã norme, reguli ºi recomandãri privind folosirea limbii unui popor.

Deci încã o datã, consider cã nu este de competenþa Parlamentului. De la început aceastã lege nu trebuia sã fi fost înregistratã, aceastã lege nu trebuia sã fi trecut; pentru cã, încã o datã, un organism viu, normal, natural, lingvistic nu se poate legifera de cãtre un Parlament sau de cãtre organe legislative decât de organismul limbii însãºi, este o aberaþie sã treacã prin votul nostru.

Aceasta este intervenþia mea ºi spun cã, încã de la început, s-a greºit cã aceastã lege, numitã ”de folosire a limbii româneÒ, nu este compatibilã cu organismul însuºi, de fiinþare ºi funcþionare a limbii.

Vã mulþumesc foarte mult.