Dumitru Buzatu

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Când am dezbãtut proiectul acesta de lege, am adus în faþa distinºilor colegi din comisie o sumedenie de materiale pentru a ne lãmuri care este fundamentul, cum este definitã organizaþia sindicalã ºi care este fundamentul organizãrii sindicale. Am adus atunci Codul muncii francez, am adus în faþã Codul muncii german, am adus studiul comparativ al organizaþiilor sindicale.

Deci organizare sindicalã nu poate exista în afara raportului dintre angajat-angajator, consfinþit printr-un raport juridic care este contractul de muncã. Din punctul acesta de vedere, deci, nu putem lua în considerare propunerea de a constitui sindicate în rândul membrilor cooperatori, pentru cã membrii cooperatori nu au patroni, nu au angajator; prin propria lor voinþã ei constituie o uniune din aceasta în care îºi reglementeazã activitatea potrivit statutelor lor. De asemenea, am luat în dezbatere ideea de a da liber celor care practicã o profesiune liberalã, denumitã profesiune liberalã, sã se asocieze, cum sunt avocaþii. Nu existã nicãieri în lume sindicate ale avocaþilor, sunt persoane care nu au raport decât cu ei înºiºi, deci, dacã se poate spune aºa, nu existã o altã persoanã cu care ei sã intre în raport, cu care sã poatã negocia, cu care sã poatã sã-ºi apere drepturile ºi interesele sau sã ºi le promoveze. Deci, practic, dacã am accepta aceste propuneri, intrãm undeva în domeniul absurdului.

De asemenea, dacã ne referim la categoriile de pensionari, sigur cã pensionarii au dreptul la asociere, ei se pot asocia sub diverse forme, dar nu sub forma sindicatului, pentru cã raporturile sale de muncã, ale pensionarului, raporturile de muncã ale pensionarului au încetat în momentul în care el îºi încheie activitatea; cartea lui de muncã este închisã, primeºte pensia ºi celelalte lucruri ºi celelalte drepturi care se cuvin ca urmare a muncii prestate.

Sunt aici câteva propuneri pe care, dacã le-am accepta, am ajunge la ideea absurdã cã sub forma aceasta a organizãrii sindicale ar trebui cuprinse practic toate persoanele. De ce sã interzicem copiilor sã se organizeze în sindicate, de exemplu?

A fost o dezbatere în Franþa, acum 20 de ani, în legãturã cu organizarea sindicalã a studenþilor. Urmare acestei dezbateri a fost cã nu s-a permis organizarea lor sindicalã decât în mãsura în care studenþii sunt încadraþi cu un contract individual de muncã ºi au raporturi cu un angajator, deci ca oameni care lucreazã se pot înscrie în sindicate, nu ca studenþi.

Eu v-aº ruga ca, þinând cont de acele amendamente de redactare, stimaþi colegi, sã adoptaþi propunerea în forma în care v-a fost prezentatã.

Vã mulþumesc foarte mult.

Poate cã ar trebui sã mai fac o precizare aici, pe care cred cã a subliniat-o într-o mãsurã importantã domnul Ion Giurescu, domnul secretar de stat Ion Giurescu, dacã putem asimila contractele individuale de muncã. Aici este o problemã... abia acuma intervine o problemã de voinþã, dacã putem asimila convenþiile cu contractele individuale de muncã. Sub aspectul contribuþiilor în acest moment nu mai existã nici o diferenþã între convenþie ºi un contract individual de muncã; sub aspectul raportului juridic al conþinutului contractului respectiv sunt diferenþe semnificative ºi poate pentru acele convenþii exclusive, pentru persoane care muncesc, deºi, potrivit legii române, aceste persoane nu pot sã lucreze decât 3 ore pe zi o perioadã de 2 luni ºi, eu ºtiu, dacã este util sã se afilieze la sindicat sau nu. Dar, þinând cont cã au o asimilare aproape perfectã contractului de muncã iar viitorul Cod al muncii, actul care va reglementa aceste convenþii civile, va introduce ordine în acest domeniu, am putea sã acceptãm ideea propusã de domnul Kerekes. Vã mulþumesc foarte mult.