Nicolae Paul Anton Pãcuraru

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

Cu siguranþã cã suntem în faþa unei probleme delicate, pentru cã, pe de o parte, avem o instituþie, sã spunem, uºor ezotericã, a cãrei activitate este pentru mulþi învãluitã în mister. Ea are un grad ridicat de tehnicitate ºi de specificitate ºi nu este o instituþie la îndemâna oricãrui tip de evaluare, deci obligativitatea unei expertize de specialitate se impune.

Pe de altã parte, suntem confruntaþi cu imaginea publicã a instituþiei, care probabil cã este cea mai contestatã instituþie din România, exceptând, evident,

Guvernul, indiferent de cine se aflã în interiorul Guvernului.

Spun aceste lucruri pentru cã, într-adevãr, subscriu la observaþiile fãcute de colegul meu, de domnul senator Panã, cã existã ºi un anume dezinteres ºi acest lucru este, probabil, manifest în ceea ce priveºte atenþia acordatã acestei instituþii.

Sigur, ca sã discutãm concentrat trei rapoarte este o soluþie, dar nu este ºi cea mai fericitã din punct de vedere al atenþiei. Sigur cã sã cumulãm trei ani consecutivi, când Parlamentul avea obligaþia an de an sã discute fiecare raport de activitate, spune foarte mult.

Spune foarte mult, în egalã mãsurã... Vã povestesc, cel puþin din legislatura trecutã, când nu era an în care sã nu se punã problema sediului C.N.V.M.-ului, deci cea mai importantã instituþie a pieþei de capital este..., pânã în momentul de faþã lucreazã în condiþii absolut insalubre, absolut inacceptabile din punct de vedere al minimelor condiþii de..., hai s-o numim de muncã, dar ºi de confidenþialitate, ºi de pãstrare a secretului legat de activitatea pieþei. Cine a trecut pe acolo îºi va fi putut forma singur o pãrere ºi pot sã spun cã niciodatã guvernele, indiferent de ce guvern a fost, nu ºi-au gãsit nici timp, nici o soluþie, astfel încât acum gãsim la ”Cheltuieli de capitalÒ niºte sume alocate unui posibil sediu. Sã sperãm cã totuºi aceastã problemã se va rezolva. Sigur, ea pare minorã, dar ea spune mult. Cea mai importantã instituþie a pieþei de capital, fãrã de care nu putem vorbi de piaþã de capital, de bursã de valori, de bursa de mãrfuri, de activitate specificã, este în continuare un fel de Cenuºãreasã a tuturor ºi poate cã Guvernul actual va gãsi un plus de susþinere, în aºa fel încât aceste probleme sã fie rezolvate.

În fine, vine mult discutata ºi interminabila problemã a fondurilor de investiþii ºi a capacitãþii Comisiei Naþionale a Valorilor Mobiliare de a supraveghea fondurile de investiþii. S-a dovedit pânã acum cã, în ciuda reglementãrilor, ºi reglementãrile n-au lipsit, poate a fost chiar o suprareglementare ºi, poate, nu întotdeauna foarte coerentã, s-a dovedit cã, în ciuda reglementãrilor, comisia nu a avut capacitatea de a supraveghea activitatea fondurilor de investiþii. Îmi aduc aminte cã în legislatura trecutã, o datã cu izbucnirea scandalului legat de Fondul Naþional de Investiþii, am solicitat la comisie, eram atunci la Comisia pentru buget, finanþe ºi bãnci, am solicitat în audienþã Comisia Naþionalã de Valori Mobiliare; comisia s-a prezentat în întreg corpul comisarilor, cei 5 au fost prezenþi la audieri, ºi ni s-au prezentat niºte documente, documentele oficiale pe care le avea comisia, dar niciodatã unul de verificare propriu-zis, pentru cã comisia nici nu avea capacitatea logisticã, tehnicã de a verifica. Mergea pe semnãturile cenzorilor, mergea pe semnãturile consiliului de încredere ºi nimeni nu verifica ce se întâmplã, de fapt, în spatele acestor semnãturi, ºi asta ridicã una din problemele de fond din România, cã avem intituþiile, formele, dar nu avem fondul, adicã nu avem mijlocul de a controla propriu-zis toate aceste probleme.