Adrian Moisoiu

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

De fapt, eu voiam sã mã adresez domnului primministru ºi dezvoltând interpelarea de sãptãmâna trecutã. Deplasându-mã în teritoriu ºi ajungând la limita judeþului Mureº cu judeþul Harghita, am vizitat ºi oraºul Topliþa, unde am avut o întâlnire cu minoritarii din propria lor þarã, adicã cu locuitorii de cetãþenie, de naþionalitate românã din judeþul Harghita. Este, de altfel, cunoscut faptul cã aceºtia sunt la a doua legislaturã în care nu mai sunt reprezentaþi în Parlamentul României. În acelaºi timp, sunt cunoscute discriminãrile la care au fost supuºi ºi sunt supuºi de cãtre majoritarii Harghitei, respectiv maghiarii care trãiesc la noi în þarã. Întrebarea care a existat pe buzele tuturor a fost: Ce este cu Raportul Harghita-Covasna, mai primim vreun rãspuns?

Dupã cum este cunoscut, în iarna anului 1992 Parlamentul a discutat acest raport, dar fãrã ca sã ia vreo hotãrâre. În urma declanºãrii loviturii de stat din decembrie 1989, în judeþele Harghita ºi Covasna au avut loc o serie de evenimente cu caracter extremist care au determinat plecarea din zonã a unui numãr însemnat de cetãþeni de naþionalitate românã. Aceºtia s-au adresat în nenumãrate rânduri Guvernului ºi Parlamentului României în speranþa soluþionãrii situaþiei disperate în care se aflã. Ca urmare, Parlamentul României, luând act de aceastã stare de lucruri care viza încãlcarea drepturilor omului, a hotãrât înfiinþarea unei comisii de audiere a persoanelor care dupã 22 decembrie 1989 au fost nevoite sã-ºi pãrãseascã locul de muncã ºi domiciliul din judeþele Harghita ºi Covasna. Dupã îndelungi discuþii, raportul acestei comisii nu a fost finalizat, el fiind depus la arhivã pentru a fi concluzionat într-o legislaturã viitoare.

Domnule prim-ministru, teroarea la care au fost supuºi aceºti oameni a fost de neimaginat. Acþiuni devastatoare incredibile, materializate prin distrugerea în Harghita a 35 de posturi de miliþie, iar în Covasna 3, omorârea cu bestialitate a 7 persoane, dintre care amintintesc numele lt. col. Coman Dumitru, plt. maj. Cheocãºan Liviu, mr. Agache Aurel, plt. Dãnãilã Gabi sau plt. Szekely Gavril. Care a fost în continuare starea de spirit în aceste zone ar trebui sã o cunoaºteþi ºi sã nu vã lase indiferent. Enumãr câteva: problemele mãicuþelor de la Odorhei, nenumãrate manifestãri iredentiste de la Sfântu Gheorghe, Miercurea-Ciuc, Baraolt, Cristuru Secuiesc, Lueta, Tuºnad ºi atâtea altele, multiplele acþiuni separatiste ºcolare, incendierea a numeroase gospodãrii, agresãri, obligarea românilor sã-ºi pãrãseascã cu forþa posturile pe care le ocupau, arborarea drapelului de stat maghiar ºi aºa mai departe. Doresc sã citez un obscur tehnician maghiar de la prefectura Covasna a cãrui declaraþie se gãseºte în raport: ”Ardealul va fi unguresc aºa cum trebuie sã fie, iar cei din Ungaria ne vor ajuta. Degeaba vin în judeþul Covansa cei de la Ministerul Justiþiei, Ministerul de Interne sau de la S.R.I., pentru cã nu au ce cãuta. Noi ºtim sã lucrãm mai bine ca eiÒ.