Declaraþia mea se referã la problema reparaþiilor pentru deportaþii români din Basarabia ºi Bucovina.
Doamnelor ºi domnilor,
Sub regimul de ocupaþie sovieticã din Basarabia ºi Bucovina de Nord au fost cinci valuri de deportãri ale autohtonilor români în interiorul Uniunii Sovietice:
1) Între 28 iunie 1940 Ñ 22 iunie 1941. ”În absenþa statisticilor oficiale, cei mai mulþi cercetãtori care s-au ocupat de aceastã problemã dau cifra de 300.000 pentru resortisanþii români transferaþi în perioada menþionatã din Basarabia ºi Bucovina de Nord în interiorul U.R.S.S.Ò. (Ion Constantin ”Basarabia sub ocupaþia sovieticã de la Stalin la GorbaciovÒ, Editura ”Fiat LuxÒ, Bucureºti, 1994, p. 44, Cf. Nicolae Alexandru, ”Der Angriff auf die menschliche Substanz RumaniensÒ, în ”Zeitschrift fur GeopolitikÒ, nr. XXII, 1951, p. 419; Viorel Florescu, ”A Tragedy of the Population of Basarabia: The DeportationsÒ, în ”The Tragic Fligth of a Border Area...Ò p. 131; Nicholas Dima, ”Basarabia and Bukovina. The Soviet-Romanian Teritorial DsiputeÒ, Columbia University Press, New York, 1982, p. 44, ibid., p. 70Ñ71).
2) Între 1944Ñ1948. Nicolae Alexandru dã ca probabil numãrul total de 250.000 deportaþi civili români în U.R.S.S. pentru perioada 1944Ñ1948, dintre care:
a) ”50.000 de basarabeni refugiaþi între 1941 ºi 1944 în Romania ºi repatriaþi apoi forþatÒ;
b) ”60.000 de prizonieri politici trimiºi în lagãrele de concentrare ºi exterminareÒ dupã 23 august 1944;
c) ”20.000 de civili arestaþi de ruºiÒ dupã 23 august 1944 etc. (Ion Constantin, opere complete, p. 45, Cf.: Nicolae Alexandru, opere complete, p. 419Ñ420, George Ciorãnescu, ”La politique de russificationÒ, în ”Aspectes des relations sovieto-roumaines, 1967Ñ1971Ò, Paris, 1971, p. 183; ibid., p. 71.
Mai trebuie adãugat aici cã, între 1944Ñ1947, ”au fost executaþi sau condamnaþi la muncã forþatã, deportaþi ºi colonizaþiÒ, sub acuzaþia de colaborare cu germanii sau românii, ºi ”boieriiÒ locali, ori pentru ”propagandã antisovieticã ºi contrarevoluþionarãÒ, un numãr de 200.000 de moldoveni ºi ucraineni. (Ion Constantin, loc. Cit. Cf.: George Savor ºi Leo Heiman ”Moldavia, A Russian SatelliteÒ, in ”The Ukrainian QuarterlyÒ, 1956 nr. 2, p. 163; George Ciorãnescu, opere complete, p. 183, ibid., p. 71)
Nu se ºtie câþi români au fost executaþi din cei 200.000.
3) Între 1949Ð1952. Aceastã etapã a început în urma emiterii H.C.M. al R.S.S. Moldoveneºti, din 28 iunie 1949, pentru ”deportarea familiilor de chiaburi, a foºtilor moºieri ºi a marilor comercianþiÒ, în total ”un numãr de 11.342 de familii din oraºul Chiºinãu ºi 66 de raioaneÒ, iar ca urmare, ”într-o singurã noapte, cea din 5/6 iulie 1949, nu mai puþin de 25.000 de moldoveni au fost ridicaþi din oraºele Bolgrad, Cetatea Albã, Ismail ºi Chiºinãu, îmbarcaþi în douã trenuri cu 60 de vagoane fiecare ºi deportaþi, o parte în Siberia, iar cealaltã la Tomsk (Kazahstan)Ò.
(Ion Constantin, opere complete, p. 46, Cf.: Viorel Florescu, opere complete, p. 131, Ibid.)
Aceastã operaþiune, care a provocat ”pierderi ireparabile agriculturii din MoldovaÒ, a fost ordonatã de Stalin, dar s-a desfãºurat ”sub conducerea lui M.A. Suslov, împuternicit al C.C. al P.C. din R.S.S. Moldoveneascã, ºi a lui G. Rudi, preºedintele Sovietului Comisarilor Poporului (primul-ministru) al republiciiÒ.
(Ion Constantin, opere complete, p. 46Ð47.)
Etapa aceasta, a treia, a continuat cu ”deportãrile din anii 1951Ð1952, când prim-secretar al C.C. al P.C. din Moldova sovieticã era Leonid BrejnevÒ ºi care au avut ”o amploare deosebitãÒ, (Idem, opere complete, p. 45.). Nu dispunem de datele evaluative.
4) Între 1955Ð1959. Aceastã etapã a debutat prin Comunicatul Directoratului general pentru emigrãri ºi recrutarea forþei de muncã de pe lângã Consiliul de Miniºtri al R.S.S. Moldoveneºti din martie 1955, care menþiona 22 de districte basarabene de unde urmau sã se efectueze emigrãri ”spre regiunile Kazahstanului, Astrahanului ºi PavlodaruluiÒ, fiind vizate pentru recrutãri zonele cu ”cele mai mari concentraþii de populaþie româneascã, respectiv Orhei, Soroca, Lãpuºna ºi partea de sud a districtului HotinÒ.
(Ion Constantin, opere complete, p. 48.)
”În aceastã perioadã au fost deportate din republicã, astfel: în 1956 Ñ 951 familii; 1957 Ñ 1.033 familii; 1958 Ð 801 familii; 1959 Ñ 1.016 familiiÒ. (Idem, opere complete, p. 48Ð49.)
5) Între 1960Ð1963. Acum ”se intensificã mãsurile de deportare a þãranilor români, sub pretextul unificãrii numeroaselor kolhozuri din Moldova, de talie mijlocie, în 650 de mari kolhozuri ºi 72 sovhozuriÒ, cu urmãtorul efect: ”între 1960Ð1963, þãranii au pãrãsit Moldova într-un ritm de circa 100.000 pe an, cifra totalã în intervalul respectiv situându-se la aproximativ 300.000,
(Ion Constantin, opere complete, p. 49. Cf.: George Savor ºi Leo Heiman, opere complete, p. 164.) (Ibid.) 6) Între 1964Ð1986. A început în 1964, cu aºa-zisele ”repartizãri la muncãÒ pe cuprinsul U.R.S.S. a specialiºtilor basarabeni care, dacã refuzau sã plece pe ºantierele din Ural, Asia Centralã ºi Extremul Orient, ”pierdeau dreptul de a-ºi exercita profesia, devenind muncitori necalificaþiÒ.
(Ion Constantin, opere complete, p. 49Ð50.)
Istoricul basarabean V. Beºleagã dã cifrele urmãtoare pentru cei siliþi sã plece din R.S. Moldoveneascã: anii 1971Ð1975 Ñ 380.700; 1976Ð1980 Ñ 423.200; 1981Ð1985 Ñ 454.300; anii 1986 Ñ 97.700. (”Basarabia ºi BasarabeniÒ, Uniunea Scriitorilor din Moldova, Chiºinãu, 1991, p. 336, de Ion Constantin, opere complete, p. 50.)
7) Un val aparte de deportãri, al ºaptelea, l-au constituit miile de tineri trimiºi sã lucreze pe ºantiere din alte
zone. De exemplu, 3.000 de tineri, pe ºantierul cãii ferate din regiunea Tiumen; alþii, la Uzina de automobile de pe Volga, ori ”la Uzina de anvelope din Barnaul sau la cea de tractoare din PavlodarÒ.
(Ion Constantin, opere complete, p. 5). (Cf.: ”Sovietskaia MoldaviaÒ din 27 aprilie 1969, ibid., p. 72.)
”Potrivit datelor oficiale recente ale guvernului Republicii Moldova, numãrul celor deportaþi în perioada menþionatã (a ocupaþiei sovietice în Basarabia Ñ n.n.) este de 1.500.000Ò. (Ion Constantin, opere complete, p. 51).
Pentru toþi aceºtia, rãspunderea pentru reparaþiile cuvenite o au autoritãþile statale care au urmat celor sovietice pe cuprinsul fostei Uniuni Sovietice. O excepþie, dupã aprecierea noastrã, o formeazã cei 50.000 de basarabeni refugiaþi în România între anii 1941Ð1944 ºi predaþi apoi de regimul român de dupã 23 august 1944, forþat, sovieticilor. Pentru aceºtia considerãm cã o parte din reparaþii revine statului român.
Nu am arãtat decât parþial situaþia celor din Bucovina de Nord, anume numai deportãrile dintre 28 iunie 1940 ºi 22 iunie 1941, întrucât deocamdatã nu dispunem de datele ulterioare estimative. Ceea ce ºtim este cã astãzi locuiesc în Ucraina circa 460.000 de româniÒ. (Ion Constantin, opere complete, p. 51.)
Avem numeroase date pentru românii din alte zone ale fostei Uniuni Sovietice. Mulþi au murit de frig (temperaturi de Ð50 grade C), de foame, de muncã forþatã etc. Totuºi, conform statisticilor recente, nu ºtim cât de complete, se pot depista multe colectivitãþi româneºti deportate. Citãm:
”Conform statisticilor, populaþia româneascã este rãspânditã în Federaþia Rusã astfel: 1.324 de români trãiesc în prezent în zona balticã; 13.149 în zona de nord a Rusiei (Arhanghelsk, Murmansk, Republica Autonomã Komi º.a.); 9.139 în zona de Nord-Vest (Sankt Petersburg ºi împrejurimi); 29.989 în zona Rusiei Centrale; 5.453 în zona Volga-Veatka (Nijni-Novgorod ºi Kirov); 4.675 în zona cernoziomicã a Rusiei Centrale; 14.679 în zona Povoliei (Volgograd, Kuibîºev, Saratov ºi Republica Tatarstan); 22.611 în Caucazul de Nord (Krasnodar, Stavropol ºi Rostov); 14.510 în zona Uralului (Kurgan, Orengîburg, Perm, Sverdlovsk, Celeabinsk, Republica Udmurtã); 26.969 în Siberia de Vest (þinutul Altai, Kemerovo, Novosibirsk, Omsk, Tomsk, Tiumen, districtele Hanti-Mansi ºi Iamalo-Neneþ); 11.382 în zona Siberiei de Est (þinutul Krasnoiarsk, Irkutsk ºi Cita); 18.773 în zona Orientului Îndepãrtat (þinuturile Primoriei ºi Habarovsk, Regiunea Autonomã Evreiascã, Amur, Kamciatka, Magadan, Sahalin ºi Republica Iacutia). În Republica Beralus se aflã 4.964 de români, în þãrile baltice, 5.888, iar în Transcaucazia (Georgia, Azerbaidjan ºi Armenia), 5.282. La aceºtia se adaugã cei circa 460.000 de români care trãiesc în UcrainaÒ. (Date preluate dintr-o situaþie statisticã a Radio Chiºinãu, din 1991, de Ion Constantin, opere complete, p. 51.)
O reparaþie dreaptã, creºtinã cere urmãtoarele:
a) Toþi deportaþii sã fie readuºi în locurile lor de baºtinã, primind înapoi terenurile, casele ºi alte bunuri care le-au aparþinut.
b) Pentru casele ºi bunurile distruse sã se dea despãgubire.
c) Pentru anii de deportare, muncã silnicã sau închisoare sã se dea suma corespunzãtoare muncii reale
depuse, plata cheltuielilor de îngrijire a sãnãtãþii afectate de condiþiile grele impuse ºi alte reparaþii, dupã caz.
e) Urmaºii celor deportaþi sã fie reintegraþi în toate drepturile ºi sã primeascã despãgubiri pentru daunele suferite.
Aceeaºi reparaþie cuvenitã deportaþilor basarabeni trebuie datã ºi deportaþilor bucovineni, câþi vor fi fost ei în realitate.
Adaug la situaþia românilor din Basarabia ºi Nordul Bucovinei care au fost nedreptãþiþi situaþia românilor uniþi greco-catolici din Transilvania, care au fost supuºi unei grave persecuþii ºi cãrora le-au fost luate bisericile, casele parohiale ºi alte bunuri bisericeºti. Guvernanþii de la Bucureºti sunt datori sã priveascã nu numai peste Prut, la românii din exil, ci ºi peste Carpaþi, la românii uniþi umiliþi, nedreptãþiþi ºi jefuiþi fãrã ruºine în propria lor þarã, cãrora, în ultimii 10 ani, când ºi-au cerut drepturile, în multe locuri de pe cuprinsul Transilvaniei li s-a rãspuns cu bâte, calomnii, violenþe, bãtãi ºi sfidare din partea fraþilor ortodocºi.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.