Adrian Moisoiu

Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi,

Declaraþia mea de astãzi este intitulatã ”Pledoarie pentru meseria de dascãlÒ.

ªcoala româneascã s-a bucurat ºi se bucurã, prin rezultatele obþinute de absolvenþii sãi, de o deosebitã apreciere, statut pe care l-a obþinut datoritã muncii pline de abnegaþie a generaþiilor de dascãli.

Prin munca de zi cu zi, orã de orã, clipã de clipã, dascãlul transmite noi cunoºtinþe, instruieºte, conduce, ajutã, controleazã, stimuleazã ºi nu în ultimul rând educã elevii, îndeplinind importantul rol de formator.

Prin fiecare lecþie, prin fiecare intonaþie în glas, prin fiecare gest al sãu, el îl determinã pe elev sã înþeleagã importanþa necesitãþii însuºirii de noi cunoºtinþe, îi dezvoltã dragostea pentru muncã sau îl educã în spiritul iubirii de neam ºi de patrie.

Nu mi-am propus sã þin o pledoarie prin care sã scot în evidenþã importanþa muncii de dascãl, dar am þinut o datã în plus sã subliniez faptul cã fãrã un dascãl deosebit calitatea actului de învãþare, educare are de suferit. Fiecare copil ºi în special fiecare fetiþã nu cred sã nu se fi jucat la vârste fragede cu pãpuºile ºi în jocurile lor sã se joace de-a ºcoala.

Atunci când ajung în primele clase primare îºi aleg ca model de viaþã învãþãtoarea sau eventual învãþãtorul ºi se strãduiesc sã înveþe tot mai bine, pentru a putea ºi ei ca într-o bunã zi sã devinã dascãli sau dãscãliþe.

ªi, totuºi, pe mãsurã ce creºte în vârstã ºi se apropie de finalizarea studiilor liceale, aspiraþiile lor se îndepãrteazã tot mai mult de cele iniþiale. Nu mai vor sã mai fie dascãli, educatoare, învãþãtoare sau profesori, ci avocat, economist, informatician sau funcþionar bancar. De ce? Fiindcã, maturizându-se ºi dând piept cu greutãþile vieþii, sunt în stare sã aprecieze salariile de mizerie pe care le primesc dascãlii ºi se îndreaptã spre alte sectoare mai bine retribuite.

Alegerea profesiunii este una din problemele de maximã importanþã pentru tineri ºi, ca atare, elita liceelor ºi colegiilor naþionale, la absolvire, se îndreaptã spre alte profesiuni ºi nu spre cele didactice, chiar dacã în suflet vor rãmâne dorinþe neîmplinite. Acestea sunt gândurile care ne-au trecut prin minte atunci când, în urma concursului de titularizare în învãþãmânt din luna iulie 2002, o treime, aproape 9.000 din cei 28.000 de participanþi nu au reuºit sã obþinã note de minimum 5. Lãsând la o parte faptul cã o serie de rezultate proaste se datoreazã unor cunoºtinþe sumare de metodicã ºi lipsei de experienþã pedagogicã, apreciez cã dascãlii de nota 5 sau mai mici decât aceasta sunt, de fapt, elevii ºi studenþii de ieri, de note în jur de 5 ºi care nu au avut forþa sã se califice pentru alte profesiuni mai bine plãtite pe piaþa muncii.

Dar despre cei care nu au avut curajul sã se prezinte la examenul de titularizare, fiindcã ºtiau exact ce valoare au, despre cei necalificaþi, în formare sau despre un absolvent mediocru al unui liceu de construcþii sau agricol ce putem spune?!