Napoleon Pop

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

Declaraþia mea politicã are în vedere faptul cã partidul de guvernãmânt, prin politica sa, prin modul cum o concepe ºi o aplicã, poate deveni nedemocratic.

Vacanþa parlamentarã mi-a prilejuit numeroase discuþii directe, individuale ºi cu grupuri de cetãþeni, în Bucureºti ºi în teritoriu, cu privire la numeroase realitãþi pozitive, cel mai adesea negative, ale vieþii cotidiene.

Ca parlamentar, în general, ºi ca parlamentar în opoziþie, în special, nu pot sã trec cu vederea o anumitã stare de spirit care ºocheazã cel puþin din douã motive: toatã oferta de protecþie socialã ºi propaganda Guvernului asupra unor rezultate pozitive, cu deosebire la nivel macroeconomic, creºtere economicã, inflaþie, ºomaj, par sã îngrijoreze mai mult decât sã liniºteascã pe cetãþean.

Cetãþeanul pare pur ºi simplu perplex atunci când se încearcã un exerciþiu de cauzalitate prin care sã-ºi poatã explica ceea ce trãieºte, rãul constatat fiind considerat ca ceva împotriva cãruia nu se mai poate lupta.

O astfel de stare de spirit a cetãþeanului simplu, practic, comunã la peste douã treimi din populaþia þãrii, nu ne poate lãsa indiferenþi, ca exponenþi ai interesului acestora în cel mai important for democratic al þãrii, Parlamentul României.

Atenþionarea pe care o fac se adreseazã tuturor parlamentarilor, indiferent de pe ce baricadã politicã acþioneazã, jurãmântul nostru fiind cel de a servi toþi cetãþenii acestei þãri ºi, implicit, România.

Ca parlamentar liberal, trebuie însã sã subliniez câteva evoluþii care ar trebui sã fie stãvilite, în primul rând, de actuala putere pânã nu va fi prea târziu. Mã refer, în primul rând, la subminarea sistematicã a libertãþii ºi demnitãþii individului ca cetãþean al acestei þãri, politicile sociale ºi de protecþie socialã evoluând faþã de actuala stare de sãrãcie a populaþiei spre întronarea unei dependenþe individ-stat care depãºeºte deja limitele critice acceptabile într-un sistem democratic.

Alunecarea pe o pantã extrem de periculoasã este demonstratã de faptul cã aceastã dependenþã depãºeºte cadrul individ-stat ºi trece în cel al relaþiei cetãþean-om al puterii. De aici nu mai existã decât un pas pentru a ajunge la manipularea socialã ºi politicã, sub imperiul necesitãþilor biologice ale unei întregi populaþii, în favoarea unei politici omniprezente care îºi doreºte majoritatea covârºitoare.

Oare nu este mai normal ca un cetãþean sã-ºi poatã întreþine familia ºi casa din propriul lui salariu, simþindu-se liber ºi mulþumit sã poatã sã facã faþã cheltuielilor?

Oare nu distrugem demnitatea unui cetãþean care munceºte sau care doreºte sã munceascã pentru a câºtiga onorabil, spunându-i în mod repetat cã Guvernul îi preia cheltuielile de întreþinere a casei ºi, implicit, a familiei?

Cât de încrezãtor mai poate fi un pãrinte în viitorul odraslei sale care trãieºte într-o þarã liberã ºi cum poate sã priveascã în ochii copiilor sãi dacã nu poate sã le cumpere caietele ºi cãrþile ºi sã le ofere ºi un pahar de lapte ºi un corn din propriul salariu?