ªtefan Giuglea

Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi,

Declaraþia mea se intituleazã ”Avem nevoie de o cooperaþie în RomâniaÒ.

Ampla reformã legislativã începutã în anul 1990 în România, prin care statul de drept trebuie sã asigure respectarea drepturilor umane ºi civile, aplicarea fãrã echivoc a legii, a fãcut ca ºi în domeniul cooperaþiei sã fie imperios necesarã asigurarea unui cadru juridic de organizare ºi funcþionare. În prezent, sectorul cooperatist funcþioneazã conform Decretului-lege nr. 66 din 1990 ºi a Legii nr. 109 din 1996. Funcþionarea economiei româneºti în tranziþie ºi posttranziþie impune o legislaþie cooperatistã adecvatã condiþiilor concrete, dar care sã respecte principiile ce guverneazã miºcarea cooperatistã naþionalã ºi internaþionalã. Aceste principii sunt: asocierea voluntarã deschisã, controlul democratic al membrilor, participarea economicã a membrilor, autonomie ºi independenþã, educaþie, instruire ºi informare, cooperare între cooperative, preocupare pentru comunitate.

Regimul comunist totalitar, prin conducãtorii cooperaþiei din acea perioadã, a alterat grav politica ºi principiile cooperatiste, transformând cooperaþia într-o cenuºãreasã a economiei naþionale ºi o prostituatã a politicii comuniste.

Legislaþia în domeniu elaboratã dupã 1990 nu a reuºit în totalitate sã elimine influenþele comuniste ºi sã stabileascã rolul ºi locul cooperaþiei în economia româneascã. Cred cã este necesar ca Guvernul Adrian Nãstase sã elaboreze ºi sã aplice pentru cooperative o politicã de sprijinire ºi încurajare de naturã economicã, financiarã, tehnicã ºi logisticã fãrã a se încãlca principiile mai sus menþionate. Elaborarea acestei politici trebuie sã þinã cont de condiþiile economice ºi sociale concrete, de resursele disponibile ºi rolul pe care cooperativele îl pot juca în dezvoltarea þãrii.

Natura legalã a Legii cooperatiste depinde de definirea obiectului ei. Dacã legislaþia cooperatistã are menirea de a reglementa activitatea sectorului cooperatist va face parte dintr-o lege economicã publicã ºi va trebui sã includã, în afara reglementãrilor de formare, structura activitãþii ºi dezvoltarea cooperativelor, reglementãri privind autoritatea tutelarã ºi responsabilitatea acesteia.

În cazul de faþã, legislaþia cooperatistã reprezintã doar o chestiune de a propune potenþialilor cooperatori un mod de organizare ºi funcþionare, gãsindu-ne astfel în domeniul legii private.

Cuprinderea legii cooperatiste într-unul din aceste domenii reflectã, fãrã doar ºi poate, o opþiune politicã. În contextul ajustãrii structurale, legea privatã trebuie sã reprezinte opþiunea logicã, având în vedere cã legiuitorul nu cautã sã se amestece în activitãþile cooperativelor, permiþându-i sã-ºi dezvolte activitãþi într-o manierã autonomã.

În momentul de faþã existã în Camera Deputaþilor 3 iniþiative parlamentare ºi se aºteaptã o ordonanþã de la Guvern. Pentru ca legea cooperaþiei sã fie eficientã, aplicabilã ºi funcþionabilã, ea trebuie sã respecte urmãtoarele considerente: sã fie suplã, explicitã ºi sã nu cuprindã elemente de statut sau de convenþie, sã fie fãcutã pentru miile de cooperatori, nu numai pentru conducãtorii diferitelor structuri ale cooperaþiei, sã cuprindã cât mai puþine elemente de centralizare ºi de supercentralizare, sã apere ºi sã prezinte interesele cooperaþiei ºi ale cooperatorilor, ºi nu anumitor grupãri economice sau politice, sã permitã promovarea conducãtorilor ºi liderilor, care sã stãpâneascã ºi sã aplice ferm principiile conducerii moderne. În acest context, cred cã este oportun sã promovãm o lege a cooperaþiei echilibratã economic, social ºi politic, dar care sã rãspundã principiilor cooperatiste.