Gheorghe Dinu

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

Declaraþia mea politicã se adreseazã Guvernului României ºi am intitulat: ”Economia braºoveanã, încotro?Ò

Judeþul Braºov, printre ai cãrui reprezentanþi în acest for legislativ mã numãr ºi eu, se mândrea pânã nu demult cu una din primele poziþii în ceea ce priveºte dezvoltarea industrialã, în unele ramuri industriale deþinând pionieratul, iar pentru unele produse fiind ºi astãzi producãtor unic.

Drumul tranziþiei spre o economie modernã, realã, dinamicã, competitivã, deschisã pieþei mondiale, care pentru România, în ansamblu, este complicat ºi uneori ºi îndelungat, a însemnat ºi pentru judeþul Braºov mai mult coborâºuri decât suiºuri. Cãutarea drumului spre o economie adevãratã a stat, în special, pentru industria braºoveanã sub semnul incertitudinii, lipsei de coerenþã ºi de perspectivã, mascate de aºa-numitele reformã, politicã industrialã sau program de restructurare. Pentru a vedea mai clar unde am ajuns dupã aproape 13 ani de tranziþie, trebuie sã vedem de unde am plecat, de la o economie centralizatã, cu ramuri preponderent din industria grea, mari consumatoare de energie, de la un nivel tehnic scãzut, dar în acelaºi timp de la una dintre cele mai mici datorii externe din Europa, 0,6 miliarde de dolari, de la o forþã de muncã bine pregãtitã ºi un export în plin avânt pe pieþele devenite tradiþionale, unde produsele româneºti deveniserã recunoscute ºi cerute, ajungând, iatã, dupã 13 ani ca producþia industrialã a Braºovului sã scadã la jumãtate, în unele ramuri chiar mai puþin, faþã de cea a anului 1989, nivelul de trai al braºoveanului sã scadã în aceeaºi proporþie, iar perspectivele imediate nu lasã sã se întrevadã o schimbare substanþialã în sens pozitiv. S-au încercat fel de fel de experimente, modulãri, divizãri, privatizãri, reorganizãri etc., toate fãrã nici un rezultat. Producþia nu a crescut, inventarul uzinelor, mutat mereu dintr-o formã de organizare în alta, s-a împuþinat, ca sã nu zic cã s-a înstrãinat sau, mai dur, furat.

Nu s-au fãcut retehnologizãri, cei care au luat pentru un timp o uzinã au încercat sã mai stoarcã ce mai era de stors, ºi nu sã investeascã.

Oricare din formele tradiþiei experimentate din industria braºoveanã din Õ90 pânã în prezent nu a fãcut altceva decât sã distrugã ºi sã conducã cu paºi mici ºi siguri la dispariþia acesteia. Un alt aspect al tranziþiei braºovene îl constituie ºi cel al forþei de muncã care a trecut din faza de euforie, atunci când s-a pensionat sau disponibilizat, la faza în care observã cã o duce tot mai greu. Unii au încercat mici experimente pe cont propriu, dar cei mai mulþi au eºuat.

Liderii sindicatelor din uzinele braºovene, câte au mai rãmas, încearcã sã sensibilizeze Guvernul P.S.D. despre necesitãþile uzinelor braºovene, dar fãrã rezultat.

Recentul raport al Bãncii Naþionale a României a dat publicitãþii, prin toate mijloacele mass-media, fãcând o analizã la rece a stãrii economiei ºi evidenþiind rezultatele, sub aºteptãri, în domeniul privatizãrii, politica neconcludentã de restructurare, menþinerea arieratelor, factori ce au afectat în 2001 politica ºi performanþele economice, inclusiv cele ale industriei braºovene.