Costache Mircea

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Declaraþia mea de astãzi se intituleazã: ”Naþionalismul Ð o ciudatã controversã contemporanãÒ.

În timp ce naþionalismul programatic însuºit ºi cultivat ca doctrinã politicã este satanizat, caricaturizat, stigmatizat, pus la stâlpul infamiei, ca un demers infamant, de cãtre diriguitorii din umbrã ai mijloacelor de informare în masã româneºti, coordonate la unison de o eminenþã cenuºie diabolicã, gãºtile internaþionaliste dau cel mai sumbru spectacol cu ocazia Zilei Naþionale ºi cu prilejul unor sãrbãtori religioase.

Dupã ce au adus naþiunea în pragul colapsului, debranºând-o de la destinul ei firesc, supunând-o celor mai inumane chinuri, de câteva ori pe an devin brusc naþionaliºti de paradã, dând cel mai sumbru spectacol. Pretutindeni coarda naþionalismului menit sã spele obrazele unor mafioþi ºi unor profitori veroºi este întinsã atât de tare cã nu se poate sã nu-i plesneascã într-o zi peste obrazul de toval, pe grobienii satrapi ai mocirloasei zile de azi.

Tocmai aceia care îi eticheteazã pe naþionaliºtii autentici care ºi-au fãcut un cult din cinstirea eroilor ºi a valorilor naþionale drept extremiºti desfãºoarã, la 1 Decembrie, pancarte cu numele clanului de mafioþi zis partid, mobilizeazã grupuri cu steguleþe ºi drapele tricolore pe care au lipit, culmea neruºinãrii, sigla partidului hoþilor ºi perverºilor. Tot ei împart, flãmânzilor ºi goilor aduºi în aceastã stare de hoþia lor fãrã margini, fasole ºi murãturi cu polonicul partidului perfid.

Aceiaºi impostori pentru care naþionalismul curat al unora nu e bun, pentru cã îl cultivã prin comportamentul civic imaculat de fiecare zi, au neobrãzarea de a folosi naþionalismul pentru spãlarea periodicã a pãcatelor celor multe ºi grele. Pentru ei naþionalismul e o marfã rentabilã. Când le vine lor bine, naþionalismul nu mai e o formã de extremism, ci un mijloc de orbire a mulþimii ºi de sporire a averilor ºi aºa fabuloase. Nu putea un fond de investiþii sã spolieze milioane de români naivi, dacã nu i s-ar fi adãugat în titulaturã ºi cuvântul ”naþionalÒ. Se poate aprecia azi de ce a fost nevoie sã se numeascã F.N.I. Ð Fondul Naþional de Investiþii Ñ, ºi nu pur ºi simplu Fond de Investiþii, de ce Banca de Scont trebuia musai sã fie ”RomânãÒ, ºi altele asemenea, Banca TurcoRomânã. Se menþin ºi astãzi denumiri cu cuvintele ”naþionalÒ ºi ”românÒ în titulaturã numai pentru a sugera bonitatea ºi solvabilitatea, prin includerea la responsabilitãþi a statului român. Aºa funcþioneazã, ºi în momentul de faþã, ASIROM, S.N.T.R. Ð Societatea Naþionalã Tutunul Românesc. Ce o mai fi având astãzi numitul Ioan Nicolae cu naþiunea ºi cu România incluse în titulatura firmelor sale este lesne de înþeles. Patronii acestora, mari cotizanþi la bunãstarea ºi fericirea baronilor de mucava au constatat, ºi ei, cã naþionalismul este rentabil pentru derutarea clientelei. În mrejele acestui scenariu macabru se întrevede o Românie colonialã departe de coeziunea ºi solidaritatea unui sentiment naþional autentic.