Ludovic Mardari

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Declaraþia mea politicã de astãzi ar putea avea titlul ”P.R.M. nu a votat pentru rãzboiÒ. În campania electoralã pentru alegerile prezidenþiale ºi generale din anul 2000, adversarii noºtri politici au afirmat cã dacã domnul Corneliu Vadim Tudor va deveni preºedintele þãrii, iar P.R.M.-ul va alcãtui Guvernul, România va fi antrenatã în rãzboi. Astfel de afirmaþii murdare, prin care se urmãrea derutarea electoratului, nu aveau nici un fel de justificãri. Sã nu uitãm cã în 1999, la începerea bombardamentelor din Iugoslavia, P.R.M. a fost singura formaþiune politicã din þarã care a ieºit în stradã pentru a-ºi exprima protestul faþã de mãcelul provocat de NATO. La semnalul preºedintelui Corneliu Vadim Tudor, Piaþa Unirii din Timiºoara a devenit neîncãpãtoare. Au participat membri ºi simpatizanþi P.R.M., dar ºi sârbi din localitate, îngrijoraþi de soarta fraþilor lor de peste graniþã. Ulterior ºi alte voci autorizate din lume ºi-au exprimat dezacordul faþã de intervenþia neinspiratã a NATO în Iugoslavia. Chiar dacã suntem pentru integrarea României în NATO, nu înseamnã cã trebuie sã acceptãm docili unele decizii aberante luate de cãtre conducerea acestui bloc militar.

Opþiunea pacifistã a P.R.M., care s-a declarat în repetate rânduri împotriva conflictelor militare, a violenþelor de orice fel, a reieºit ºi cu ocazia plenului Parlamentului din februarie a.c., când nu a votat pentru rãzboi, pentru trimiterea militarilor români în Irak. În schimb, cei care au acuzat P.R.M., în anul 2000, de intenþii agresive nu aveau suficiente mâini pentru a le ridica sã-ºi exprime acordul cu rãzboiul. A trebuit sã aparã zilele trecute un sondaj de opinie, din care sã reiasã cã 75% din români sunt împotriva rãzboiului, ca sã-i determine pe politicienii de turmã sã-ºi înghitã cuvintele necugetate cum ar fi: ”rãzboiul este justificatÒ, ”cãile diplomatice au fost epuizateÒ, ”trebuie sã vorbeascã armeleÒ etc.

Þãrile NATO nu au nici în prezent un punct de vedere comun în legãturã cu rezolvarea problemelor din Irak. România, deºi are doar statut de invitat la NATO, s-a oferit prima sã plece la rãzboi fãrã nici un fel de condiþii. Aceastã slugãrnicie, pe lângã faptul cã jigneºte demnitatea poporului român, ne va aduce probabil ºi pagube, cum s-a întâmplat în cazul rãzboiului din Iugoslavia. Mã refer, desigur, la cei 1,7 miliarde de dolari, datoria Irakului faþã de România, pe care nu se ºtie dacã îi vom mai primi vreodatã. Suntem prea sãraci pentru a ne putea permite astfel de riscuri.

La urma urmei, dacã actuala putere tot vrea sã se rãzboiascã, poate sã o facã în interiorul þãrii, cu problemele populaþiei, legate de locurile de muncã, de spitale, de medicamentele gratuite ºi compensate, în mai puþine cuvinte, de nivelul de trai scãzut încremenit în aceastã poziþie de prea mulþi ani. Sã sperãm cã rãzboiul nu va lua amploare, cã nu va trebui sã suplimentãm numãrul militarilor români implicaþi ºi, mai ales, cã nu vom avea parte de pierderi de vieþi omeneºti.