Napoleon Pop

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Declaraþiile unor distinºi miniºtri ai Guvernului, relatãri ºi reluãri în presã, aduc în centrul opiniei naþionale, ºi nu numai, disfuncþionalitãþi în relaþiile României cu F.M.I. ºi Banca Mondialã .

Anul 2002 fiind un an special pentru România, indiferent de natura ºi profunzimea noilor înþelegeri apãrute cu cele douã organizaþii financiare internaþionale, exact când noi tranºe de credit care trebuiau eliberate sunt amânate, ceea ce se întâmplã devine deja sistemic. Acest lucru ar trebui sã îngrijoreze nu numai pe politicieni ºi întreaga societate româneascã, întrucât, pentru a nu ºtiu câta oarã, România, în faþa unor promisiuni finalizate cu semnãturi în regulã, îºi manifestã neputinþa de a trece prin constrângeri negociate ºi asumate.

Aceastã boalã este caracteristicã tuturor guvernelor din perioada de tranziþie ºi este o dovadã cã pe guvernanþii ajunºi la putere prin promisiuni populiste îi intereseazã mai puþin destinele acestei þãri pe termen mediu ºi lung, cât interesele personale imediate, de a nu-ºi pierde poziþiile ministeriale.

Atât timp cât opþiunea euroatlanticã plutea în aer, fãrã ºanse clare de materializare, o astfel de atitudine, poate explicabilã, nu a fãcut decât sã punã dupã fiecare eºec al finalizãrii acordului cu F.M.I. ºi Banca Mondialã câte un bolovan la temelia lipsei de credibilitate externã a României. Dar acum, în preajma unei posibile decizii favorabile pentru aderarea la NATO a României, doar în cîteva luni, cum mai poate fi înþeleasã lipsa de coerenþã ºi finalitate în derularea condiþionalitãþilor asumate pentru macrostabilizare ºi restructurarea economiei naþionale?

Sã nu uitãm cã însuºi Guvernul s-a lãudat cu fermitatea negocierilor purtate, cu rezultatul bun al acestora pentru România ºi, atunci, întrebarea este: ce scârþâie ºi la cine, când este vorba de obligaþii asumate? Mai mult, ceea ce deranjeazã este cã ºi acel puþin asumat în cunoºtinþã de cauzã trezeºte în discursul guvernanþilor o lozincã extrem de periculoasã, cu care F.D.S.N. a ajuns la putere în 1992, Ð deci cu 10 ani înainte Ð, respectiv cã reforma se face numai în mãsura în care ea poate fi asimilatã de populaþie.

ªi s-a fãcut reformã, de 10 ani încoace, sub umbrela acestei lozinci, cu urmãtoarele efecte menþionate în versiunea pentru consultãri a Planului naþional antisãrãcie: sãrãcirea majoritãþii populaþiei, extinderea sãrãciei severe, excluziunea socialã, creºterea ratei sãrãciei în rândul salariaþilor, erodarea mai rapidã a beneficiilor sociale decât a veniturilor salariale .º.a.m.d.

Ne putem întrebarea: în numele cui ºi cui serveºte reactivarea acestui slogan atât de periculos, în anul 2002, când în însãºi cel mai important document aprobat de Parlamentul României în decembrie 2001 Ð Strategia de securitate naþionalã a României Ð la Cap. 3.5., se sublinia cã: ”Principalele probleme de securitate a României sunt cele de naturã economicã. Dificultãþile tranziþiei economice prelungite, scãderea calitãþii vieþii, inegalitãþile sociale, creºterea numãrului celor care trãiesc sub pragul sãrãciei, toate acestea pot produce intoleranþã, afecteazã solidaritatea socialã, favorizeazã populismul, pot alimenta manifestãrile radicale ºi extremiste, având efecte dintre cele mai grave asupra instituþiilor ºi mecanismului de funcþionare a statuluiÒ.