Dumitru Bãlãeþ

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi deputaþi,

Vã rog sã îmi permiteþi sã evoc aici, în Camera Deputaþilor, doi oameni importanþi ai culturii române care s-au stins din viaþã în Sãptãmâna Patimilor de dinaintea minivacanþei parlamentare ºi deci nu am avut posibilitatea sã îi evocãm aici.

Primul dintre aceºtia este marele regizor, actor ºi scenarist cinematografic Emil Loteanu, care s-a stins la Moscova, în noaptea de joi spre vineri, 18 aprilie 2003.

Loteanu s-a nãscut român, în urmã cu 66 de ani, la 6 noiembrie 1936, în satul Clocouºna, raionul Ocniþa din nordul Basarabiei. A urmat ºcoala la Rãdãuþi ºi apoi la ”Sfântul SavaÒ din Bucureºti. Vicisitudinile soartei l-au dus apoi în R.S.S. Moldova, unde se nãscuse, ºi apoi la Moscova, unde talentul sãu excepþional s-a remarcat în domeniul scenariului ºi regiei de film.

”Poienele roºiiÒ (1966), ”LãutariiÒ (1971), ”ªatraÒ (1976), ”Drama la vânãtoareÒ (1980) sunt filme ale sale care au impus un stil propriu de un accentuat lirism în cinematografia mondialã.

Loteanu s-a inspirat ºi din opere ale culturii române. Filmul sãu ”A fost odatã un bãiatÒ (1960) este inspirat de ”Amintirile din copilãrieÒ ale lui Ion Creangã, iar ”LuceafãrulÒ cautã o transpunere cinematograficã pentru celebra capodoperã eminescianã.

Unul dintre ultimele sale filme, ”GãoaceaÒ (1993), are ca personaje importante actori români de primã talie, ca Mircea Diaconu ºi Silviu Stãnculescu.

Deºi Emil Loteanu a dorit din tot sufletul sã se transfere dupã 1989 aici, la Bucureºti, pentru a-ºi dedica întreaga forþã creatoare cinematografiei române, faptul nu s-a putut împlini datoritã unor atitudini meschine care bareazã încã multe drumuri ale culturii noastre naþionale, culturã care ar trebui sã fie o culturã a românilor de pretutindeni ºi care ar trebui sã aibã un centru de iradiere puternic ºi oficial în preaiubitul nostru Bucureºti. Aceasta este o problemã care ar merita sã fie discutatã mai mult în Parlamentul nostru, luându-se ºi mãsuri de rigoare.

Cea de-a doua personalitate pe care o evocãm este ziaristul ºi omul politic Viorel Sãlãgean, stins din viaþã tot în Sãptãmâna Patimilor, marþi, 22 aprilie 2003, la vârsta de doar 61 de ani.

Viorel Sãlãgean a fost ºi rãmâne în memoria noastrã ca un ardelean vivace, de tip Chendi, un ziarist de anvergurã care a ars frumos pe paginile ziarului ”AdevãrulÒ, ”Adevãrul economicÒ ºi ”Romanian Business JournalÒ, al cãrui director a fost.

Viorel Sãlãgean s-a afirmat ºi în plan politic, ca senator P.U.N.R., în legislatura dintre 1992-1996, fiind preºedintele Comisiei de privatizare a Senatului, în care calitate a elaborat o Lege de privatizare proprie, cunoscutã sub numele de metoda de privatizare MEBO, al cãrei pãrinte este recunoscut. Din pãcate, metoda MEBO de privatizare cãtre salariaþi a întreprinderilor de stat nu a fost urmatã în rigorile ei; ba, mai mult, a fost pãrãsitã complet de cãtre guvernele coaliþiei dintre anii 1996-2000 ºi, dupã aceea, de cel actual. Poate, dacã aceastã metodã ar fi fost urmatã ºi perfecþionatã în toate rigorile ei, astãzi am avea un altfel de capitalism, mai uman, mai productiv, mai ataºat intereselor naþionale. Dar aceasta este o altã problemã.