Adrian Nãstase

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Dezbaterea pe care o începem astãzi are o deosebitã importanþã pentru activitatea Camerei Deputaþilor.

Au trecut 5 ani de când, în urma unei dezbateri extrem de serioase, pe baza unei documentãri foarte serioase, am adoptat împreunã un regulament care a stat la baza activitãþilor Camerei Deputaþilor, deºi trebuie sã vedem cu atenþie condiþiile diferite în care a lucrat Camera Deputaþilor înainte de 1996 ºi dupã 1996.

Principala problemã pe care ne-o punem cu toþii este de a face în aºa fel încât activitatea legislativã, activitatea de control parlamentar sã se desfãºoare în condiþii mai bune, în formule mai bune.

Din experienþa pe care am acumulat-o, s-au distins anumite concluzii ºi, dincolo de valoarea relativã a oricãrui text juridic, a oricãrui regulament care încearcã sã structureze într-un anumit fel activitatea unui Parlament, cred cã este momentul acum sã vedem felul în care lucrãm în noile condiþii, într-o clãdire care are ºi avantaje ºi dezavantaje, într-o situaþie în care nu mai trebuie sã împãrþim activitatea în plen într-o clãdire cum era cea din Dealul Mitropoliei ºi comisiile care îºi desfãºurau activitatea în aceastã clãdire.

Deci, în acest nou context, putem sã ne punem problema de a articula într-un alt mod legãtura dintre comisii ºi plen, pentru cã, probabil, problema cea mai importantã, în continuare, rãmâne aceea a felului în care reuºim sã producem mai rapid, mai bine, proiectele de lege ºi rapoartele comisiilor, pentru ca în plen sã limitãm discuþiile noastre în mod esenþial la dezbaterile politice, iar dezbaterile asupra amendamentelor sã se poarte asupra acelora care, într-adevãr, sunt esenþiale.

Nu vom putea substitui comisiile activitãþii în plen, dar nici nu are rost sã folosim plenul în locul comisiilor.

De aceea, din punctul nostru de vedere, considerând cã modificarea regulamentului este o activitate absolut normalã, considerând cã este firesc sã avem de acum înainte o comisie care sã reþinã ceea ce apare ca o disfuncþie în activitatea Parlamentului, pentru a propune, atunci când este cazul, noi modificãri în regulament, ºi existã numeroase exemple de Parlamente în alte þãri, unde lucrurile se desfãºoarã în acest mod, deci avem acum condiþiile pregãtite pentru a realiza, pentru a aduce la zi acest regulament ºi pentru a-l adapta la nevoile de celeritate pe care le reclamã activitatea parlamentarã.

Probabil cã o anumitã tensiune din ultima vreme, numãrul mare de ordonanþe de urgenþã, numãrul mare de ordonanþe, dincolo de raþiunile politice pe care noi adeseori le criticãm, acest numãr mare de ordonanþe, spuneam, este probabil datorat ºi faptului cã Parlamentul nu are proceduri mai rapide de adoptare a legilor, iar procedura de urgenþã nu este foarte bine organizatã, ºi ea este folositã uneori în mod abuziv, pentru a introduce pe agenda lucrãrilor, pe ordinea de zi anumite teme care blocheazã mersul lucrãrilor. Va trebui sã gãsim o ieºire din aceastã situaþie.