Declaraþia de azi se doreºte a fi o pledoarie în favoarea diplomaþiei parlamentare promovate de Senatul României, ale cãrei valenþe sunt tot mai mult recunoscute ºi apreciate pe plan internaþional.
Evident, cu o vizibilitate mai redusã ºi mai puþin spectaculoasã, diplomaþia parlamentarã nu reprezintã o concurentã a diplomaþiei clasice. Relaþia cu aceasta din urmã este, mai degrabã, de complementaritate. Aceasta nu este însã mai puþin eficientã ºi luatã în considerare atâta timp cât exprimã rezultatul voinþei poporului, ºi nu doar opþiunea guvernamentalã.
Îmi amintesc cu plãcere cele spuse de GŸnther Verheugen, proaspãt comisar al Uniunii Europene pentru lãrgire, cu prilejul primei sale vizite în România în legislatura trecutã, citez: ”Am þinut sã mã întâlnesc, mai întâi, cu parlamentarii dumneavoastrãÒ Ñ spunea demnitarul european Ñ ”pentru cã ei reprezintã aleºii poporului în diversitatea lor politicã, iar integrarea este, înainte de toate, un obiectiv al poporului român, ºi nu numai al GuvernuluiÒ, am încheiat citatul.
ªi acum, o precizare: ar fi contraproductiv ca declaraþia mea sã fie consideratã ca fiind expresia unei eventuale nemulþumiri faþã de activitatea ºi rezultatele diplomaþiei clasice. Vrem, dimpotrivã, sã arãtãm cã diplomaþia parlamentarã promovatã de România a avut întregul sprijin ºi suport al Preºedintelui României ºi al factorilor guvernamentali, inclusiv al Ministerului de Externe, în vederea înfãptuirii obiectivelor fundamentale de politicã externã ºi apãrãrii interesului nostru naþional.
Eforturile noastre s-au concentrat, aºa cum era ºi firesc, asupra summit-ului de la Praga din toamna acestui
an. Acþiunile de lobby desfãºurate de delegaþii ale Senatului reprezentând, de regulã, întregul spectru politic, în Spania, Germania, Republica Cehã, Italia ºi S.U.A., ca ºi discuþiile avute la Bucureºti cu parlamentari din Polonia, Turcia, Germania, Irlanda, Franþa, Olanda, au avut meritul de a obþine sprijinul interlocutorilor pentru cauza României.
În douã sãptãmâni, delegaþii ale Senatului se vor deplasa în Portugalia, Marea Britanie ºi Germania.
Sã nu uitãm cã parlamentarii pot nu numai sã influenþeze decizia propriilor guverne în privinþa nominalizãrii candidaþilor la aderare, dar ei vor fi ºi cei chemaþi sã ratifice tratatele de aderare, o datã semnate, la Alianþa Nord-Atlanticã.
Astfel se explicã ºi atenþia pe care noi am acordat-o sãptãmâna trecutã delegaþiei de înalþi funcþionari americani, consilieri a 7 senatori, inclusiv Jessie Helms, care este, dupã cum se ºtie, un opozant al lãrgirii NATO.
Nu întâmplãtor, în aceste condiþii, cele mai multe întrebãri s-au referit la argumentele pãrþii române în favoarea lãrgirii, la atuurile sale pentru a fi invitatã la Praga. Aceasta în condiþiile în care, în S.U.A., nu Administraþia trebuie convinsã de necesitatea lãrgirii NATO, ci Congresul ºi mai ales Senatul.
Luând în considerare evoluþiile intervenite în ultima perioadã în poziþia Bulgariei faþã de primirea în tandem a României ºi Bulgariei, Parlamentul nostru a manifestat receptivitate faþã de propunerea pãrþii bulgare privind organizarea, la Ruse, a unei întâlniri a Comisiilor de politicã externã ale Legislativelor din cele douã þãri.
Întâlnirea din 18 mai a.c. de la Ruse a adoptat în consens, în prezenþa miniºtrilor de externe, domnul Geoanã ºi domnul Pasi, o declaraþie comunã care exprimã hotãrârea celor douã pãrþi de a conlucra pe mai departe în vederea pregãtirii pentru aderare la alianþã ºi, totodatã, încrederea cã România ºi Bulgaria vor fi invitate în noiembrie la Praga.
Este de subliniat cã aceastã declaraþie, bine apreciatã de parlamentari din diverse þãri, s-a aflat, a doua zi, prin grija ministrului nostru de externe, pe masa miniºtrilor de externe din þãrile membre ale alianþei, întruniþi la Reykjavik, în Consiliul nordatlantic, pentru a discuta Ñ între altele Ñ problema lãrgirii NATO.
Ne gândim sã repetãm aceastã întâlnire, în toamnã, înaintea reuniunii de la Praga, de aceastã datã la Bucureºti, dar într-o formulã lãrgitã Ñ doi plus doi Ñ la care sã participe, eventual, ºi preºedinþii Comisiilor de politicã externã din Grecia ºi Turcia.
Deocamdatã trebuie sã vedem cum va fi concretizatã propunerea bulgarã privind reuniunea, înaintea summit-ului de la Praga, a parlamentelor român ºi bulgar.
În opinia noastrã, iniþiativa bulgarã poate fi materializatã prin organizarea unei reuniuni de lucru, respectiv prin întâlnirea Birourilor permanente ale celor douã parlamente, a liderilor grupurilor parlamentare ºi a unor preºedinþi de comisii: externe, apãrare, afaceri europene. Altfel, o iniþiativã lãudabilã care doreºte sã exprime voinþa celor douã þãri de a merge împreunã spre NATO se poate transforma într-un simplu show mediatic, costisitor ºi puþin apreciat de partenerii noºtri nordatlantici.
În aceeaºi ordine de idei, trebuie apreciatã activitatea delegaþiei române la recenta sesiune a Adunãrii Parlamentare a Alianþei Nord-Atlantice, desfãºuratã la Sofia, unde, pentru prima datã, într-o declaraþie politicã a acestei organizaþii, au fost nominalizate cele 7 state, deci
inclusiv România ºi Bulgaria, recomandate a fi invitate la summit-ul de la Praga.
Nu putem sã nu apreciem activitatea Ministerului nostru de Externe ºi a misiunilor noastre diplomatice din capitalele þãrilor membre ale NATO în sprijinul delegaþiei române pentru îndeplinirea mandatului pe care îl au.
Credem cã activitatea noastrã de lobby în favoarea NATO a fost eficientã. Se contureazã tot mai mult ideea cã o decizie în favoarea celor 7 ar fi fost luatã, dar þãrile membre ale alianþei refuzã sã facã nominalizãri pentru ca þãrile candidate sã nu opreascã motoarele, continuând cu aceeaºi intensitate pregãtirile pentru aderare.
În perioada urmãtoare, aceeaºi preocupare ar trebui sã o manifestãm ºi faþã de Uniunea Europeanã. Semnalele care ne vin din partea unor þãri nu sunt deloc încurajatoare. Forþele noastre trebuie concentrate, în plan extern, asupra obþinerii sprijinului unor ”greiÒ din Uniunea Europeanã pentru ca viitorul Consiliu European de la Sevilla, din iunie, sau, cel mai târziu, la Consiliul European de la Copenhaga, din decembrie, sã stabileascã pentru România o datã precisã pentru aderare, dacã aceasta nu va avea loc în 2004.
Ne paºte pericolul ca, dupã primirea celor 10, în 2004, Uniunea Europeanã sã afirme cã procesul de integrare a noilor veniþi merge greu, cã opinia publicã europeanã nu mai doreºte lãrgirea, iar aderarea noastrã sã fie amânatã sine die. Sigur, ceea ce am spus acum este varianta cea mai pesimistã, dar nici una dintre variante nu trebuie exclusã, îndeosebi în condiþiile politice de azi de pe continentul european, când unii lideri ai Dreptei naþionaliste se pronunþã nu numai împotriva lãrgirii Uniunii Europene, dar chiar pentru ieºirea propriilor þãri din aceastã uniune.
De aceea, atât Guvernului, prin mãsurile pe care le ia pe plan intern ºi în purtarea negocierilor, cât ºi Parlamentului le revin mari rãspunderi.
În urmã cu douã sãptãmâni i-am audiat, în Comisiile pentru politicã externã, pe ministrul integrãrii, doamna Puwak, ministrul delegat, negociatorul-ºef al României, domnul Puºcaº ºi pe ambasadorul nostru pe lângã Uniunea Europeanã, Lazãr Comãnescu. Toþi trei ne-au dat asigurãri cã negocierile vor fi accelerate, astfel ca în 2004 acestea sã fie încheiate. Aceasta ne-ar da posibilitatea sã solicitãm ca România sã participe, dupã 2004, cel puþin la activitãþile Parlamentului European, în calitate de observator, pânã la ratificarea acordului de aderare de cãtre cei 15. În plus, aceasta i-ar obliga pe cei 10, nouveniþi în Uniunea Europeanã, sã considere rezultatul negocierilor cu România ca fãcând parte din _acquis_ ºi sã nu cearã, la rândul lor, redeschiderea de negocieri cu þara noastrã, dupã cum nu trebuie sã trecem cu vederea rãspunderile care ne revin în domeniul legiferãrii ºi al armonizãrii legislaþiei noastre cu cea comunitarã. Numai Ministerul Afacerilor Externe Ñ Departamentul comerþului Ñ ºi Ministerul Finanþelor Publice au de rediscutat cu partenerii externi peste 300 de tratate ºi acorduri, pe care România le-a semnat cu terþe þãri ºi care nu corespund, prin conþinut, standardelor ºi normelor europene. Toate acestea vor trebui transmise spre ratificare Parlamentului României, deci inclusiv Senatului.
## Stimate colege ºi stimaþi colegi,
Încã înainte de preluarea guvernãrii, noi am afirmat cã, acþionând prioritar pentru integrarea în structurile europene ºi euroatlantice, România va promova o politicã externã pragmaticã, în conformitate cu interesul nostru
naþional. De aceea s-a acþionat pentru reluarea legãturilor cu partenerii noºtri tradiþionali din Asia, Orientul Mijlociu, Africa ºi America Latinã. ªi trebuie sã spun, cu toatã rãspunderea, cã Senatul, ca ºi Camera Deputaþilor, au fost printre deschizãtorii de drumuri în aceastã direcþie.
Am trecut peste unele comentarii rãutãcioase Ñ spun eu Ñ de genul dacã nu cumva, prin aceste acþiuni ne-am îndepãrtat de realizarea obiectivelor noastre prioritare sau cã banii cheltuiþi pe acþiuni internaþionale ar fi putut fi folosiþi la altceva. Ne-am îndeplinit programul cu convingerea cã, în epoca globalizãrii, fiecare þarã ºi fiecare producãtor trebuie sã îºi gãseascã segmentul de piaþã necesar. Nimeni nu va umbla sã gãseascã piaþã pentru produsele româneºti dacã nu vom face noi înºine acest lucru. De aceea, în convorbirile noastre cu interlocutorii strãini ajungeam obligatoriu la tematica relaþiilor economice, la oportunitãþile existente pentru relansarea acestor raporturi.
Întâlnirile din România ale preºedintelui Senatului, domnul senator Nicolae Vãcãroiu, cu omologii Domniei sale din Rusia, Nigeria, Maroc, Palestina, precum ºi vizitele întreprinse în Republica Popularã Chinezã, Japonia, Republica Coreea, Filipine, au fost completate de acþiunile pe linia Comisiei de politicã externã ºi a Grupurilor parlamentare de prietenie cu Mexic, India, Iran, Peru, Turcia, Singapore, Vietnam ºi Kuweit. Interlocutorii noºtri au fost unanimi în a aprecia valenþele diplomaþiei parlamentare, pentru crearea climatului politic necesar în vederea relansãrii relaþiilor economice ºi a colaborãrii pe plan internaþional, în lupta împotriva terorismului, a subdezvoltãrii, a criminalitãþii organizate ºi a instabilitãþii.
În acelaºi spirit se înscriu ºi relaþiile cu þãrile vecine, cu care ne-am propus sã dezvoltãm relaþii stânse de cooperare în folosul stabilitãþii din aceastã regiune. Schimburile frecvente de vizite la nivel parlamentar cu Uniunea Serbia-Muntenegru, fosta Iugoslavie, probeazã interesul României de a relansa relaþiile politice ºi economice cu un partener tradiþional, dar ºi interesul vecinilor noºtri de a se reconecta la comunitatea internaþionalã, inclusiv de a redeveni membru cu drepturi depline al Consiliului Europei, preocupare pe care noi o sprijinim pe deplin.
Sunt cunoscute, de asemenea, eforturile Senatului ºi ale Comisiei de politicã externã pentru dezvoltarea raporturilor cu Republica Moldova. Din pãcate, actualele autoritãþii de la Chiºinãu, urmãrind interese oculte, au tensionat în mod nejustificat aceste relaþii, ceea ce contravine intereselor de perspectivã ale locuitorilor celor douã state vecine. România este interesatã în consolidarea statalitãþii Republicii Moldova ºi în conectarea sa la valorile democratice ºi structurile europene. De aceea, Comisia de politicã externã a Senatului este gata sã adopte noi iniþiative, dacã va avea convingerea cã acestea vor conduce la normalizarea relaþiilor ºi la relansarea colaborãrii cu Republica Moldova.
Doamnelor ºi domnilor senatori, în ultimii 40 de ani, Europa Occidentalã ºi Europa, în general, a fost martora unei creºteri importante a numãrului de organizaþii internaþionale. Dintre acestea, cele mai semnificative au fost Consiliul Europei, Uniunea Europei Occidentale ºi Uniunea Europeanã. Fiecare dintre ele are ºi o componentã parlamentarã, care promoveazã o diplomaþie parlamentarã la nivel multilateral.
Despre activitatea Comitetului Parlamentar Mixt RomâniaÑUniunea Europeanã v-a informat, în mai multe rânduri, domnul senator Liviu Maior.
Adunarea Parlamentarã a Uniunii Europei Occidentale se reuneºte chiar în aceste zile la Paris, Senatul fiind reprezentat de câþiva dintre colegii noºtri: domnul senator Szab— Kar—ly-Ferenc, doamna senator Nora Cecilia Rebreanu, domnul senator Sergiu Nicolaescu ºi domnul senator Alin Theodor Ciocârlie.
De aceea, mã voi referi, pe scurt, doar la Consiliul Europei. Aº sublinia, mai întâi, aducerea în atenþia Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei a problematicii Legii privind statutul maghiarilor din afara graniþelor Ungariei, lege adoptatã, dupã cum se ºtie, la iniþiativa fostului guvern Orban ºi fãrã consultarea cel puþin a unor þãri vecine, între care ºi România. Raportul asupra moþiunii noastre, care urmeazã sã fie elaborat de un parlamentar olandez ºi credem cã, în conformitate cu concluziile Comisiei de la Veneþia, va cere modificarea Legii pentru excluderea oricãrei discriminãri pe motive etnice, îndeosebi în plan economic, precum ºi a principiului extrateritorialitãþii. Am înþeles cã actualul guvern socialist al premierului Medgyessy ar dori doar modificarea Protocolului NãstaseÑOrban. Pentru noi o asemenea formulã este inacceptabilã ºi am înþeles cã nu este doritã nici mãcar de U.D.M.R. Dacã guvernul ungar se pronunþã pentru modificarea protocolului, noi cerem imperativ modificarea legii, sens în care vom fi sprijiniþi ºi de Consiliul Europei.
Un lucru este clar: nimeni nu poate folosi Consiliul Europei doar în domenii care îl satisfac. Cei care iniþiazã ºi adoptã documente în cadrul consiliului trebuie sã le respecte în mod neselectiv, în concordanþã cu normele ºi principiile europene. Aceasta înseamnã comportament european.
În al doilea rând, parlamentarii români, membri ai Delegaþiei în Adunarea Parlamentarã de la Strasbourg, au sancþionat rapid, printr-o moþiune, derapajul antidemocratic din Republica Molodva. Aceasta a condus la includerea problemei Republicii Moldova pe agenda Comitetului de Miniºtri al Consiliului ºi al secretarului general, dar ºi la activizarea Comisiei de monitorizare a obligaþiilor asumate de autoritãþile acestei þãri cu prilejul primirii în Consiliul Europei.
În al treilea rând, mã voi referi, pe scurt, la problema tezaurului, adusã în atenþia consiliului încã din 1995, de colegul nostru Adrian Severin. Problema tezaurului a trenat ani de zile. Este lãudabil cã, în sfârºit, Comisia permanentã a consiliului a adoptat, sãptãmâna trecutã, la Lucerna, un raport de informare redactat de deputata cehã Vlasta Stepova. Este meritul parlamentarilor români din Comisia pentru culturã a Adunãrii Parlamentare cã raportul a fost, în sfârºit, elaborat ºi poate fi folosit în negocierile româno-ruse, pentru definitivarea tratatului politic de bazã ºi în cadrul viitoarei comisii româno-ruse, care se va ocupa de problematica tezaurului.
În raport se recunoaºte dreptul de proprietate al României asupra tezaurului, se subliniazã cã Rusia trebuie sã discute cu România în legãturã cu retrocedarea tezaurului în integralitatea sa, se remarcã o atitudine mult mai deschisã din partea autoritãþilor ruse, îndeosebi a Ministerului de Externe ºi a Dumei de Stat faþã de solicitarea României ºi se stabileºte cã Adunarea Parlamentarã, prin Comisia pentru culturã, va urmãri problematica tezaurului, inclusiv pe perioada negocierilor româno-ruse, pânã la soluþionarea acestei probleme.
Aº vrea sã cred cã activitatea noastrã în Consiliul Europei a avut o modestã contribuþie la definitivarea
Tratatului politic de bazã, ce urmeazã a fi semnat în luna iulie de preºedinþii Iliescu ºi Putin.
În sfârºit, aº dori sã subliniez recenta decizie a Comisiei de monitorizare a Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei, desfãºuratã recent la Bucureºti, decizie ratificatã de Comisia Permanentã de la Lucerna, de încetare a procesului de postmonitorizare a României. Este vorba, de fapt, de o recunoaºtere a eforturilor þãrii noastre pentru însuºirea ºi aplicarea normelor ºi principiilor europene din domeniile drepturilor omului, inclusiv ale minoritãþilor naþionale, al securitãþii democratice ºi al statului de drept.
Acestea au fost, stimate colege ºi stimaþi colegi, câteva aspecte pe care am þinut sã le prezint azi în faþa dumneavoastrã ºi care probeazã o prezenþã activã a Senatului, alãturi de Camera Deputaþilor, la promovarea diplomaþiei parlamentare.
Vã mulþumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.