Mark— BŽla

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Doamnelor ºi domnilor senatori,

Cel puþin parþial sunt de acord cu domnul senator Pruteanu ºi anume, cã avem o problemã.

Avem cu toþii o problemã, probabil cã nu numai noi, cei din România, ci toate þãrile care sunt deja înãuntrul Uniunii Europene sau cele care sunt þãri candidate ºi aºteaptã intrarea lor în Uniunea Europeanã.

Deci, sunt de acord cu îngrijorarea tuturor celor care încearcã sã protejeze limba lor naþionalã, limba oficialã a þãrii respective, limba maternã ºi aºa mai departe. Dar Ñ ºi dumneavoastrã cunoaºteþi Ñ de fapt, de foarte multe ori, din pãcate, numai prin aceste demersuri de a ne proteja, în mod firesc, limba noastrã maternã, de a obþine o reglementare potrivitã privind protecþia limbii respective, de a crea un cadru juridic potrivit ideii de protecþie a limbii materne nu se obþin rezultatele scontate.

Dacã suntem foarte consecvenþi ºi foarte cinstiþi, ºi aºa ar trebui sã fim, bineînþeles, atunci nu putem respinge _ab ovo_ , din plecare, ideea unei legi care sã protejeze limba oficialã, limba naþionalã a þãrii, mai ales cã existã astfel de intenþii ºi în alte þãri ale Europei, existã astfel de proiecte, eventual legi, deja adoptate ºi în alte þãri europene.

Este vorba de îngrijorarea provenitã din rãspândirea fenomenului globalizãrii, faptul cã, sper foarte mult, într-un anumit timp, vom reuºi ºi noi sã fim înãuntrul unei structuri Ñ este vorba de Uniunea Europeanã Ñ în cazul cãreia frontierele nu vor mai avea o semnificaþie aºa mare, dar, din acest motiv, într-adevãr, se va pune problema protecþiei culturilor naþionale, se va pune problema protecþiei limbilor naþionale ºi problema protecþiei tradiþiilor noastre proprii.

Este o problemã realã. Nu cred cã în acest moment avem deja un rãspuns adecvat la aceastã problemã ºi nu cred cã deja am gãsit reþeta. Vã spun de la început cã

nu cred cã o astfel de lege este reþeta potrivitã ºi cã o astfel de lege este soluþia.

Un lucru este cert: suntem într-o perioadã de cãutare a unei astfel de reþete sau a unor astfel de reþete, fiindcã suntem naivi dacã credem cã nu ne vom confrunta cu aceastã problemã în Uniunea Europeanã ºi într-o Europã unitã. E firesc.

Deci sunt de acord. Limba englezã devine un _esperanto_ al epocii noastre. Sunt de acord cu aceastã formulare.

Sunt domenii, deja, care în acest moment, în mod obligatoriu, folosesc aceastã limbã internaþionalã. De exemplu, aviaþia sau navigaþia unde, în þara noastrã, în România, ca ºi în alte þãri, în mod obligatoriu, actorii acestor domenii comunicã între ei în limba englezã. Deci, problema Ñ repet încã o datã Ñ problema existã, problema este realã.

Cãutãrile de a gãsi o soluþie sunt reale ºi sunt sincere Ñ recunosc acest lucru.

De foarte multe ori, eu însumi am folosit o formulã aparte în legãturã cu aceste cãutãri ºi în legãturã cu perspectivele noastre ºi anume, am spus cã aºtept, ºi din interesul nostru foarte specific, sã intrãm cât mai repede în Uniunea Europeanã, fiindcã atunci toate þãrile ºi toate naþiunile, într-un anumit sens, vor deveni minoritare.