Maria Apostolescu

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi, Doamnelor ºi domnilor,

Într-adevãr, Comisia pentru muncã ºi protecþie socialã a dat aviz negativ, a respins propunerea invocând o serie de motive. În primul rând cã nu a fost indicatã sursa de finanþare pentru a se putea acorda ajutorul solicitat mamelor.

Cât priveºte faptul cã statul român acordã o serie de ajutoare mamelor care nasc ºi cresc mai mulþi copii, aº avea de obiectat urmãtoarele: indemnizaþia de naºtere care se acordã mamei la naºtere este unicã, adicã doar o singurã datã. Un proverb german spune cã ceea ce iei o datã înseamnã niciodatã.

De asemenea, alocaþia de stat pentru copii, potrivit Legii nr. 61 din 1993, se acordã copilului, ºi nu mamei, ºi este în valoare de 180.000 de lei. Rechizitele ºcolare, ca ºi cornul ºi laptele, se acordã copilului, ºi nu mamei. Or, propunerea legislativã solicitã acordarea unui ajutor mamei care creºte mai mulþi copii pânã ajung sã-ºi câºtige singuri existenþa. Este vorba de recunoaºterea, de rãsplata efortului fãcut de mamã pentru creºterea ºi educarea copiilor, mamã care nu mai poate presta nici o altfel de muncã de vreme ce trebuie sã creascã ºi sã educe trei sau mai mulþi copii ºi, de altfel, majoritatea mamelor de acest fel se aflã în mediul rural, unde nu au nici mãcar unde sã munceascã.

Sã nu uitãm cã aceastã lege a existat în þara noastrã pânã în 1990, când a fost lãsatã deoparte. Ea nu este o noutate, ci se dorea doar reintroducerea ei.

Prin acordarea acestei alocaþii de 500.000 de lei mamelor statul ar face mari economii, ºi anume când statul dã în plasament copii la diferite persoane, acestora li se acordã un salariu minim pe economie, deci sunt angajate ºi li se recunoaºte vechimea în muncã ºi li se acordã o alocaþie de întreþinere a copilului.

Per total, statul cheltuieºte circa 4 milioane lunar. De asemenea, statisticile aratã cã statul cheltuieºte pentru fiecare copil aflat în grija sa, în instituþiile de ocrotire, orfelinate, sume cuprinse între 5 ºi 6 milioane, în timp ce pentru iniþiativa solicitatã de noi se cerea doar un ajutor de 500.000 de lei pentru trei copii. Iatã de unde sunt economiile, ºi nu cheltuielile. Dar aºa e la noi. Suntem scumpi la tãrâþe ºi ieftini la fãinã, ca sã nu mai spun cã nu s-a încercat sã se facã un bilanþ economic al acestor probleme.

La acest aspect financiar se pot adãuga ºi implicaþiile sociale pe care le genereazã, cum ar fi mulþi copii din casele de copii rãmân cu o traumã totalã toatã viaþa, dorul de o familie, oricâþi educatori ºi îngrijitori ar avea. Rãmân cu numeroase carenþe educaþionale, pentru cã e bine sã ne amintim niºte cugetãri celebre, cã o mamã nu poate fi înlocuitã cu nimic ºi cã o mamã face uneori mai mult decât zece ºi mai mulþi educatori.

Tot legat de implicaþiile sociale, ar fi faptul cã prin acordarea ajutorului social mamelor s-ar reduce foarte mult fenomenul social de abandonare a copiilor de cãtre mame în spitale ºi în alte ocazii, abandon care obligã statul la aºa de mari cheltuieli pe care le-am prezentat. ªi, de asemenea, tot acordarea acestui ajutor ar reduce totodatã ºi groaznicul fenomen social de pruncucidere care se întâlneºte destul de des în ultimul timp. Alãturi de aceste implicaþii sociale, trebuie sã nu uitãm cã acordarea ajutorului pentru mame ar duce la creºterea natalitãþii care, dupã cum se cunoaºte, a scãzut dramatic în ultimii zece ani, periclitând însãºi fiinþa poporului român.