Triþã Fãniþã

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Domnilor reprezentanþi ai Guvernului,

Mulþi dintre dumneavoastrã cunoaºteþi încã din legislatura trecutã numeroasele mele intervenþii de la aceastã înaltã tribunã, în care am susþinut, prin numeroase argumente oferite de viaþã, de practicã, necesitatea de a se acþiona pentru constituirea unor exploataþii agricole de dimensiuni optime. De multe ori, intervenþiile au fost denaturate, încercându-se sã se producã o confuzie între proprietate ºi exploataþie. Este limpede cã numai oamenii rãu intenþionaþi au fost în stare sã spunã asemenea enormitãþi, cã marile exploataþii sunt o formã de menþinere a agriculturii socialiste. Experienþa de pânã acum, inclusiv în ceea ce priveºte efectele Legii nr. 36/1991, cât ºi a celei referitoare la circulaþia terenurilor agricole au confirmat cã se impune cu necesitate adoptarea unor reglementãri privind promovarea unor exploataþii agricole de tip comercial care sã spargã cercul vicios al unei agriculturi de subzistenþã, aºa cum este cea de astãzi. Nu este vorba despre nici un fel de recolectivizare, cum au declarat aceiaºi rãu-voitori, ci despre pãstrarea ºi garantarea proprietãþii private în agriculturã, despre continuarea procesului de privatizare a fostelor I.A.S.-uri, dar totul sub semnul pãstrãrii marilor exploataþii ºi constituirii altora noi, viabile.

Nu se poate redresa agricultura, în condiþiile în care aceasta se practicã pe mai bine de 50 de milioane de parcele: o fãrâmiþare a exploataþiilor care ne aruncã în secolul al XIX-lea ºi la începutul secolului XX.

Dacã ar fi sã sintetizãm principalele obiective ale proiectului de lege pe care-l discutãm astãzi, atunci cred cã trebuie subliniate urmãtoarele aspecte: se va utiliza mai bine aceastã imensã avuþie a þãrii reprezentatã de terenurile destinate agriculturii; se vor asigura surse stabile ºi importante pentru creºterea substanþialã a producþiei ºi, pe aceastã bazã, a veniturilor tuturor celor ce muncesc în agriculturã; va fi mai bine valorificatã baza tehnicomaterialã a agriculturii ºi vor putea fi aplicate cele mai moderne tehnologii. Specialiºtii agricoli, acum marginalizaþi, vor avea un teren mai vast de manifestare, de punere în valoare a cunoºtinþelor, a experienþei lor. În condiþiile în care va spori substanþial producþia marfã, nu încape îndoialã cã va fi asiguratã securitatea alimentarã a populaþiei ºi vor deveni mai ieftine produsele agricole. Sigur, mai sunt ºi alte obiective importante pe care proiectul de lege le are în vedere. În ceea ce mã priveºte, aº dori sã mai subliniez doar douã aspecte. În primul rând, cunoaºteþi cã dimensiunile exploataþiilor pentru culturile vegetale ºi ale fermelor zootehnice Ñ aºa cum sunt stabilite în proiect Ñ au provocat unele controverse. Trebuie subliniat cã respectivele dimensiuni sunt mai aproape de optim ºi cã orice diminuare a lor va conduce, inevitabil, la pierderea multora din avantajele pe care le oferã exploataþiile relativ mari. Nu putem accepta punctele de vedere privind reducerea acestor dimensiuni, sub pretextul cã trebuie sprijiniþi cât mai mulþi producãtori agricoli, inclusiv cei care practicã o agriculturã de subzistenþã. De avantajele prevãzute în lege trebuie sã beneficieze numai cei care acceptã ºi promoveazã exploataþiile de tip comercial. Acesta este interesul naþional.