ªtefan Giuglea

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Doresc sã vã reþin atenþia cu o problemã deosebit de importantã a judeþului Constanþa, în general, ºi a litoralului Mãrii Negre, în special, pentru care trebuie luate mãsuri urgente, ferme ºi de duratã.

Studiile întreprinse aratã cã litoralul românesc se aflã într-o stare gravã în ceea ce priveºte extinderea eroziunii, circa 60Ð70% din lungimea þãrmului fiind afectat.

În zona Rezervaþiei Biosferei ”Delta DunãriiÒ plaja a pierdut din suprafaþã în ultimii 35 de ani peste 2.400 de hectare (circa 80 de hectare pe an), iar pe unele porþiuni în care lãþimea cordonului litoral este mai redusã, la furtuni marea acoperã complet þãrmul, uneori formând breºe care se unesc cu apele lacurilor litorale, afectându-se ecosistemul lacului respectiv.

În sectorul sudic MidiaÐVama Veche, mobilitatea liniei þãrmului înregistreazã o evoluþie diferitã: plaja din Eforie s-a retras cu 40 de metri, partea nordicã a plajei Neptun s-a retras cu 24 de metri, plaja VenusÐSaturn, cu 36 de metri, ºi zona 2 Mai, unde plaja a dispãrut sau are lãþimi de ordinul metrilor.

Principalele cauze care au condus la acest fenomen, pe lângã cele naturale care se referã la ridicarea nivelului Mãrii Negre, a circulaþiei curenþilor marini, sunt: lucrãri pe Dunãre ºi principalii afluenþi (Porþile de Fier 1 ºi 2), lucrãri inginereºti în zona litoralã (Sulina, diguri portuare), intervenþia directã asupra plajelor (exploatarea nisipurilor).

Lucrãrile hidrotehnice realizate au vizat protejarea þãrmului cu faleze de înaltã ºi joasã altitudine. Protecþia falezelor s-a realizat prin lucrãri de terasare, taluzare, drenare, consolidare, implementarea soluþiilor de tip greu (diguri ºi epiuri) ºi de tip uºor (înnisipare artificialã, garduri de fixare a depozitelor de sedimente).

În acest sens, au fost executate construcþii hidrotehnice de apãrare începând cu perioada anilor 1936 ºi continuând apoi, treptat, pe etape de dezvoltare pânã în anul 1991, când aceastã activitate a fost mult diminuatã sau stagnatã.

La o investigaþie preliminarã efectuatã de organismele de specialitate în anul 2000 asupra stãrii sistemului de protecþie litoralã, se constatã o pondere de circa 55% din diguri cu grad mediu ºi avansat de degradare.

În perioada anilor 1990Ð2000, în zona litorarului sudic amenajat s-a înregistrat o modificare majorã a liniei þãrmului, în care efectul eroziv a avut o pondere de circa 76%, ceea ce reflectã faptul cã soluþiile de protecþie ºi-au atins numai parþial scopul iniþial.

Eroziunea plajelor duce la pierdere de teritoriu, dar, mai ales, compromite ecosisteme, costiere marine ºi valoarea socioeconomicã a zonei litorale ºi, în principal, activitatea de turism ºi balneologie, generând pagube importante economiei naþionale ºi dezvoltãrii durabile a þãrii.

Problema procesului de degradare prin eroziune a litoralului este consideratã de multe state ca fiind de importanþã naþionalã, motiv pentru care mi-am permis sã trag un semnal de alarmã în legãturã cu fenomenele grave ce se produc în acest sens pe teritoriul þãrii, pe o lungime de 244 de kilometri de litoral românesc.