Napoleon Pop

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Drepturile omului, nediscriminarea, ºansele egale, ca parte din setul de valori ale democraþiei, sunt, în acelaºi timp, ºi valori liberale.

Independenþa ºi libertatea individului, dreptul de a fi informat pentru a decide pentru el însuºi, ca fundamente ale unui sistem democratic, pun în evidenþã caracterul antreprenorial al fiinþei umane, îi stimuleazã iniþiativa ºi inventivitatea.

Atunci, când ºi de ce se desparte social-democraþia de liberalism, mai nou chiar de liberalismul social?

Rãspunsul scurt la aceastã întrebare rezidã în organizarea socialã reprezentatã de stat, în gradul de imixtiune a acestuia în acþiunea individului, care se crede liber ºi independent.

Dupã 50 de ani de un comunism dominat de autarhia statului ºtiutor de toate ºi grijuliu faþã de fiecare cetãþean în parte, astfel încât acesta ajunsese sã se simtã ca întro închisoare, tranziþia la economia de piaþã în România trebuia în mod necesar sã ia o tentã social-democratã, iniþial o social-democraþie de tip socialism cu faþã umanã, iar ulterior, când totuºi procesul spre o economie de piaþã a devenit ireversibil, o înclinaþie spre social-democraþia modernã, însã care mai are nevoie de perfecþiune.

Dependenþa individului faþã de stat a fost cultivatã cu tenacitate în ultimii 12 ani ai tranziþiei, indiferent de alternanþa la putere. Cetãþeanul de rând, chiar liber, a înþeles cã ºi în democraþie tot statul poate sã-i împartã ceva, este drept, ceva din ce în ce mai puþin la cât mai mulþi. A rãmas din ce în ce mai puþin de împãrþit cetãþenilor, pentru cã de fiecare datã cei potenþaþi ºi-au împãrþit între ei partea cea mai bunã dintr-o sãrãcie în creºtere sau bogãþie în scãdere.

Iatã pe scurt unde ne-a dus abordarea aproape exclusiv social-democraticã a tranziþiei, indiferent de cei de la putere, într-o þarã în care nivelul de trai al cetãþeanului era ºi aºa printre cele mai scãzute din Europa.

Spus pe ºleau, originala social-democraþie româneascã moºteneºte un conservatorism care are la bazã lipsa de încredere în ceea ce poate face cetãþeanul liber, descurajând în el iniþiativa ºi spiritul întreprinzãtor.

Centralizarea deciziei ºi sistemul de impozitare omoarã deja spiritul antreprenorial al cetãþeanului liber, iar între a plãti impozite înalte muncind, nu este oare mai uºor sã primeºti ajutor social stând degeaba?

Cetãþeanul, familia, comunitatea localã au ajuns la un grad de disperare care are nevoie de o soluþie la lipsa de încredere ºi teama instauratã faþã de ziua de mâine. Aceastã soluþie nu se poate baza decât pe abordarea liberalã, care are ca fundament tocmai încrederea în oameni ºi în ceea ce pot face aceºtia. A-i da în proprietate, a-l pune sã decidã, a putea sã se bucure de roadele muncii sale impozitate corect sunt cele mai puternice motivaþii pentru cetãþeanul liber care sã producã mai mult, mai bine, mai ieftin.