Kov‡cs Csaba-Tiberiu

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

Dupã cum se poate vedea în textul în discuþie, deci alin. 3 în redactarea comisiei, practic sunt trei teze care meritã a fi luate în seamã.

În primul rând, este vorba de acele consilii locale în care consilierii aparþinând unei minoritãþi naþionale reprezintã cel puþin o treime din numãrul total. Destul de puþine cazuri sunt în aceastã situaþie, dar existã ºi asemenea situaþii.

A doua tezã este cã în aceste situaþii la ºedinþele de consiliu se poate folosi ºi limba maternã. Deci, în primul rând, formularea ”se poate folosi ºi limba maternãÒ nu este o normã imperativã, este pur ºi simplu, vreau sã vã spun, o chestie de bun-simþ ºi de bunã înþelegere în cadrul consiliului local respectiv, care, nefiind normã imperativã, sigur cã, în cazuri în care ar duce la anumite animozitãþi sau contradicþii, evident cã nu ar fi folositã.

A treia chestiune foarte importantã este aceastã precizare cã în toate cazurile, documentele ºedinþelor de consiliu se întocmesc în limba românã. Deci iatã, încã o datã, se respectã caracterul de limbã oficialã a limbii române în statul român.

Propunerea colegului nostru, Dan Simedru, a consensului, sigur, dupã pãrerea noastrã, reprezintã o capcanã, pentru cã a se merge pe aceastã variantã de consens, aceasta, de fapt, ar introduce pentru prima datã în legislaþia româneascã sistemul dreptului de veto.

Deci, în momentul în care spun cã pentru ceva am nevoie de un consens, aceasta înseamnã cã un singur vot împotrivã poate rãsturna orice altã înþelegere posibilã. O înþelegere posibilã întotdeauna se face prin votul majoritãþii, or, dupã pãrerea mea, cererea consensului în aceasta situaþie echivaleazã cu introducerea dreptului la veto.

Eu v-aº supune atenþiei cã am putea intra într-o capcanã din care, dupã aceea, ieºim destul de greu, pentru cã am crea un precedent care, odatã fiind creat, s-ar putea invoca reciproca acestui consens, respectiv dreptul la veto în multe alte situaþii. Din acest punct de vedere eu consider cã în comisie Ð practic la acest alineat am avut aproape un consens în cadrul comisiei, inclusiv în vechea legislaturã Ð colegii noºtri din P.D.S.R. ºi-au adus aportul la îmbunãtãþirea acestui text ºi au votat textul comisiei în aceastã formã.

Deci eu susþin textul comisiei în forma în care este. Vã mulþumesc.