Corneliu Bichineþ

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi.

Este o onoare sã vorbesc dupã senatorul Adrian Pãunescu, dupã senatorul Corneliu Vadim Tudor ºi un risc, risc pe care mi-l asum.

Cum nu ºtiu limba maghiarã, domnule Kov‡cs, ºi cum dumneavoastrã aþi fãcut niºte afirmaþii despre liderul nostru politic, care, oricum, o sã vã rãspundã, ºi cum am sesizat cã nici dumneavoastrã nu stãpâniþi prea bine limba românã, o sã vã spun douã vorbe Ñ la modul prietenesc Ñ în limbajul delicat al lui Mãdãlin Voicu, care v-ar sugera într-o astfel de împrejurare cam în felul urmãtor: ”mai puhales, mai puhalesÒ. Asta într-o traducere literalã Ñ ºi nu literarã Ñ ar însemna ”mai uºor, mai încetÒ, vã rugãm.

Intervenþia mea are urmãtoarea sorginte: în primul rând, un gând din Adrian Pãunescu, care în urmã cu douã sãptãmâni spunea cã în þarã este iadul. ªi, într-adevãr, în þara noastrã este iadul nu numai pentru þigani, cei despre care vreau sã vorbesc astãzi, ci ºi pentru o parte dintre români.

Al doilea fapt ce m-a determinat sã fac aceastã declaraþie politicã vine din cunoaºterea realitãþii din judeþul Vaslui, unde sunt senator.

În urmã cu trei sãptãmâni au fost reprezentanþii Bãncii Mondiale, care reabiliteazã ºcolile în mediul rural. Sigur cã am fost în mai multe localitãþi ºi, cu acei oameni, cu cei de la Inspectorat, am încercat sã le vorbim celor din sate despre importanþa educaþiei, despre importanþa ºcolii. O þigancã, care dacã ar fi trãit în condiþii normale ar fi fost frumoasã ºi ar fi incitat la multe, a fãcut o remarcã celui de la Banca Mondialã ºi i-a spus cam în felul urmãtor: ”Domnule director, vãd cã grijã de noi, vreþi sã ne faceþi magazine, vreþi sã ne faceþi ºcoli. V-am ruga, dacã puteþi, sã faceþi în comuna noastrã ºi o puºcãrie, cã sã avem mai aproape, aºa, un loc, unde sã ne trimitem toamna copii dupã ce furã. Pentru cã furã mult þiganii în aceastã þarã, din pricina lipsei locurilor de muncã.Ò

Noi am considerat problema þiganilor o problemã strict româneascã. Dar ea este o problemã care trebuie sã intereseze întreaga Europã ºi aº considera, aºa cum spun sociologii, politologii, cã problema aceasta face parte din problemele globale ale Europei, în care trebuie ºi bãtrâna Europã sã se implice în a le rezolva. Niciodatã þiganii Ñ ºi eu nu le spun romi, pentru cã în þara noastrã aºa trebuie sã le spunem, ”þiganiÒ, ºi nu este o jignire Ñ nu au ºanse mai mari de a-ºi rezolva problemele decât le au acum. Pentru cã, dacã ar fi sã-l credem pe Corneliu Vadim Tudor Ñ ºi eu îl cred Ñ din etnia aceasta s-au ridicat la vârf câþiva oameni care pot sã reprezinte bine interesele romilor. Noi trebuie sã încercãm a spulbera câteva mituri, câteva prejudecãþi care bântuie în lumea noastrã româneascã contemporanã.

Aº vrea sã mã ajutaþi sã pot sã îndrept prejudecãþile þãranului român...