Sergiu Nicolaescu

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Fac declaraþia cu destulã amãrãciune, pentru cã în 1996 Senatul nu a reuºit sã depãºeascã sau sã treacã examenul de capacitate prin a da un certificat evenimentelor din decembrie 1989. Trecând peste acest fapt, amãrãciunea mea porneºte din neînþelegerea totalã asupra unor hotãrâri date de justiþia românã.

Mã gândesc la cele 3 cazuri. De fapt, un caz este cel al generalului Mihai Chiþac, altul al lui Victor Stãnculescu ºi, de curând, al generalului Drãghin.

Primii sunt condamnaþi la 15 ani închisoare, pentru cã din ordinul lor au murit 72 de oameni la Timiºoara ºi câteva sute de rãniþi, iar al treilea este condamnat, de asemenea, pentru câteva zeci de morþi la Otopeni, deºi, evident, de data aceasta suntem în faþa unui exemplu de neglijenþã în serviciu, în timp ce primul caz reprezenta cu totul altceva.

Acest ”altcevaÒ nu am reuºit sã-l înþeleg. Sigur cã existã un precedent, procesul de la NŸrnberg, în care se pretinde cã s-a demonstrat cã în orice timp dreptatea ºi legea trebuie sã fie mai presus de om, mai presus de ºefii de stat sau de membii guvernelor acestora, iar individul este obligat sã rãspundã în faþa societãþii pentru toate acþiunile sale.

Mai fãcea, ca precedent, procesul de la NŸrnberg, 3 excepþii: ”crima, vina ºi rãspunderea colectivãÒ, ”rãspunderea la executarea ordinului superiorÒ ºi, trei, ”vina celor care au lansat ideologii care au dus la crimeÒ ºi, chiar dacã nu au participat la aceste crime, aveau aceeaºi responsabilitate cu cei care au fost mâna criminalã.

Cu aceste 3 excepþii, tribunalul de la NŸrnberg se înscrie, într-adevãr, ca un precedent care ar putea fi o cauzã hotãrârilor luate de tribunalele din þara noastrã. Haosul însã vine în momentul în care ºi la primul proces, în care generalii Mihai Chiþac ºi Victor Stãnculescu se fac vinovaþi de moartea unor oameni pentru cã au executat ordinul lui Ceauºescu, determinat ºi hotãrât Ñ toatã lumea ºtie cã acest ordin a fost dat de Ceauºescu Ñ, ºi au transmis acest ordin, mai mult sau mai puþin, pentru cã cel care a transmis în realitate era generalul Guºe, prin calitatea pe care o avea, prin funcþia pe care o ocupa, ºi nu cei doi pe care i-am amintit.

Numitorul comun la aceste procese Ñ ºi cu procesul generalului Drãghin Ñ este faptul cã, ºi într-unul ºi în celãlalt, Armata este condamnatã alãturi de ei.

Întrebarea se pune ºi într-o situaþie ºi în cealaltã: Armata se face vinovatã ºi este amendatã alãturi de cei care sunt vinovaþi? Este posibil aºa ceva? Eu, personal, nu sunt jurist ºi îmi recunosc ºi capacitatea limitatã de a înþelege aceste lucruri, dar sunt un om care a cercetat evenimentele din Decembrie, am o anumitã culturã, ºi cred cã acest lucru este un semn de întrebare destul de grav pentru orice cetãþean; sã punã Armata alãturi de 3 generali condamnaþi, fiecare Ñ _spun fiecare!_ Ñ pentru motive diferite.