Costache Mircea

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Îmi amintesc cã, chiar în aceastã salã, în urmã cu un an, domnul GŸnter Verheugen, înaltul comisar pentru integrare, ne atrãgea atenþia, referitor la starea de lucruri din þara noastrã, cã, având un asemenea nivel al corupþiei ºi o justiþie subordonatã politic, nimeni nu are nevoie de un asemenea partener.

De aceea, mi-am intitulat declaraþia de astãzi: ”Infractocraþii în acþiuneÒ.

Am impresia, ºi uneori chiar certitudinea, cã paliativul integrãrii noastre în rândul þãrilor dezvoltate le-a luat unora minþile, dacã le-ar fi avut vreodatã. Mai, mai sã crezi cã odatã ajunºi lângã Germania, Franþa, Marea Britanie, Statele Unite, se ºi ia la noi, în mod spontan, ca tusea, microbul organizãrii sociale, al eficienþei economice, al legalitãþii ºi disciplinei, al coerenþei ºi acurateþei managementului politic ºi economic.

Se omite faptul cã acele þãri nu ar fi ajuns ce sunt astãzi, dacã nu ar fi fost conduse de oameni fermi, care sã imprime societãþilor respective coeziune, sens, justiþie, cultul valorii, securitate civicã, mândrie naþionalã.

Conducerile, guvernele, personalitãþile politice au influenþat valorificarea potenþialului natural ºi uman, a conjuncturilor internaþionale, înscriind popoarele lor pe orbita dezvoltãrii economice ºi a progresului social.

Inutil sã amintim ce a fãcut din Japonia o mare putere economicã. Numai resursele naturale, nisipul ºi apa? Chiar ºi americanii se minunau, cu vreo 3 decenii în urmã, de succesele managementului japonez, care eficientiza rapid firme americane falimentare, ºi se întrebau într-un documentar cinematografic, care a circulat ºi la noi: de ce japonezii pot ºi noi nu?

Se vorbea acolo despre ”time spiritÓ, miºcarea de invenþii, inovaþii, organizare ergonomicã, roboþi industriali, prestigiul firmei, standardul de viaþã al muncitorilor.

Cum credeþi dumneavoastrã cã poate sã aducã propãºirea societãþii româneºti tagma jefuitorilor care calcã în picioare ultimul strop de demnitate a cetãþeanului? În ce constã managementul politic practicat la noi, dacã fiecare guvernare cultivã disoluþia statului, marasmul economic, hoþia generalizatã, degringolada socialã?

Toatã lumea recunoaºte cã sãrãcia, ºomajul, creºterea preþurilor, ineficienþa justiþiei ºi ordinii publice, sunt tare ale unei societãþi în derivã, dar nu gãseºte nimeni soluþii de redresare.

Când sã le gãseascã, dacã din zori pânã în noapte o mânã de sataniºti se gândesc numai la inginerii infernale, la escrocherii fabuloase?

Toþi recunosc faptul cã nu se poate nimeni îmbogãþi cinstit peste noapte. Ne-am culcat seara proletari, cã aºa a fost sistemul, ºi, când ne-am trezit dimineaþã, unii erau deja mari proprietari de fabrici, de rafinãrii, de hoteluri. Analizaþi, în câte zeci de ani, în câte decenii devin milionari în dolari, francezi, englezi, americani, germani, alþii cãrora vrem sã ne alãturãm, ºi în câte zile devin unii la noi?