Iosif Armaº

Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi,

Îmi face plãcere sã vã reîntâlnesc, dupã Sfintele Sãrbãtori ale Paºtelui!

Cu permisiunea dumneavoastrã, mã voi referi astãzi, pe scurt, la douã chestiuni legate de istorie. Prima vizeazã un eveniment major legat de fiinþa statului naþional, iar a doua, nu mai puþin importantã, marcheazã un moment al istoriei noastre recente.

Peste câteva zile se împlinesc 126 de ani de la proclamarea independenþei noastre naþionale. În plan politic, dobândirea independenþei României este opera unei generaþii de cãrturari ºi oameni politici care s-a format în ºcolile înalte ale Occidentului, mai ales ale Franþei, ºi care a cunoscut acolo valorile democraþiei ºi instituþiile fundamentale ale statului de drept. Este lucrarea acelei generaþii care, reîntoarsã apoi în þarã s-a angajat sã lupte pentru modernizarea societãþii româneºti, pentru unitatea ºi independenþa naþionalã a poporului român. Cãci, în mare parte, cei mai tineri din fruntea Revoluþiei de la 1848 au fost cei mai marcanþi oameni politici din epoca unirii ºi tot aceºtia au condus destinele României în anii luptei pentru cucerirea independenþei noastre naþionale. Ion C. Brãtianu, Mihail Kogãlniceanu ºi C. A. Rosetti sunt cele mai ilustre exemple.

Din punct de vedere militar, independenþa României, pânã la urmã impusã Porþii pe câmpul de luptã, s-a datorat poporului român care a luptat ºi s-a jertfit în bãtãliile de la Griviþa, Rahova ºi Plevna, de la Smârdan ºi Vidin.

În plan politic, independenþa României s-a datorat domnitorului Carol, care, o datã ajuns pe tronul României, s-a identificat cu aspiraþiile spre independenþã ale poporului român.

Cred cã sunt în asentimentul tuturor de a aduce, acum, un omagiu înaintaºilor noºtri, tuturor celor care s-au jertfit pentru pãstrarea fiinþei noastre naþionale.

Au trecut, iatã, 4 ani de la vizita istoricã în România a Suveranului Pontif Papa Ioan Paul al II-lea, care a avut loc între 7-9 mai 1999.

Consider cã momentul respectiv a fost unul al renaºterii spirituale, al regãsirii noastre, ca popor latin, printre cele mai vechi popoare ale Europei. Vizita Sanctitãþii Sale la Bucureºti a constituit prima vizitã a unui Suveran Pontif într-o þarã ortodoxã. Din aceastã cauzã, prezenþa în România a Înaltului Pãrinte a reprezentat un uriaº pas înainte pe drumul reconcilierii între catolicism ºi ortodoxism. Prezenþa Papei Ioan Paul al II-lea în România a adeverit faptul cã suntem creºtini din începuturi ºi cã trebuie sã fim uniþi, români ortodocºi, catolici ori greco-catolici.

Vã mulþumesc pentru atenþie.