Elena Sporea

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

În declaraþia mea voi face referire la un capitol extraordinar de important ce ne aºteaptã pentru integrarea în Uniunea Europeanã, ºi anume dezvoltarea ruralã.

Încã din ianuarie 1995 au fost stabilite douã obiective fundamentale pentru Comisia Europeanã: consolidarea Uniunii Europene ºi pregãtirea extinderii acesteia. Astfel, dupã crearea cadrului necesar, la 16 iulie 1997 preºedintele Santer a prezentat Parlamentului European ”Agenda 2000Ò, strategia detaliatã a Comisiei pentru consolidarea ºi lãrgirea Uniunii în primii ani ai secolului XXI.

Agenda 2000 este o strategie pentru consolidarea creºterii capacitãþii concurenþiale ºi de asigurare a locurilor de muncã, pentru modernizarea politicilor fundamentale ºi pentru extinderea graniþelor Uniunii prin întinderea ei spre est pânã în Ucraina, Belarus ºi Republica Moldova.

În urma unei evaluãri minuþioase a stadiului de pregãtire pentru aderarea þãrilor candidate din Europa Centralã ºi de Est s-a considerat posibilã începerea negocierilor cu Ungaria, Polonia, Estonia, Republica Cehã ºi Slovenia, þãri care se aflã cel mai aproape de îndeplinirea criteriilor stabilite de Consiliul Europei la reuniunea de vârf de la Copenhaga din 1993.

În acelaºi timp, porþile au rãmas deschise pentru Bulgaria, România, Letonia, Lituania, Slovenia, care au fost invitate sã încheie parteneriate cu Uniunea Europeanã pentru a le sprijini astfel în procesul lor de pregãtire pentru intrarea în Uniune.

În Agenda 2000 se afirmã cã extinderea Uniunii ”va presupune substanþiale costuri suplimentare pentru cei 15 membri actualiÒ, deºi cheltuielile respective vor fi eºalonate pe o perioadã lungã de timp. Comisia estimeazã cã aceste costuri se vor ridica la 75 de miliarde euro.

Agenda 2000 formuleazã 3 deziderate de care Uniunea Europeanã trebuie sã rãspundã, ºi anume: consolidarea ºi reformarea politicilor Uniunii, astfel încât ele sã poatã face faþã procesului de lãrgire, asigurând în acelaºi timp o creºtere durabilã, un nivel mai ridicat de ocupare a forþei de muncã ºi condiþii de trai mai bune pentru cetãþenii Europei; negocierea lãrgirii Uniunii ºi pregãtirea susþinutã, în acelaºi timp, a tuturor þãrilor candidate pentru momentul aderãrii; finanþarea procesului de lãrgire, intensificarea pregãtirilor ºi elaborarea politicilor interne ale Uniunii.

Pentru evaluarea posibilitãþilor de aderare a statelor din Europa Centralã ºi de Est, pe lângã normele ºi standardele cunoscute sub numele de acquis-ul comunitar, au fost utilizate ºi criteriile adoptate încã din iunie 1993 în cadrul Consiliului European de la Copenhaga, care cuprind urmãtoarele politici economice care se referã la: stabilirea instituþiilor care garanteazã democraþia, statul de drept, drepturile omului, precum ºi respectul ºi protecþia minoritãþilor; existenþa unei economii de piaþã funcþionale, cât ºi capacitatea de a face faþã concurenþei ºi forþelor de piaþã din cadrul Uniunii; capacitatea de a-ºi asuma obligaþiile de membru, inclusiv acceptarea obiectivelor uniunii politice, economice ºi monetare.