Romeo Octavian Hanganu

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi.

În general, prin denumirea de ”parcÒ, indiferent cã e denumirea de parc industrial, parc tehnologic, parc ºtiinþific, se înþelege o formã organizatoricã în care agenþii economici, indiferent cã e vorba de administratori sau este vorba de agenþii care vin în parcul respectiv, beneficiazã de o serie de facilitãþi.

De fapt aceasta este definiþia în toatã lumea ºi, dacã urmãrim istoria economicã, o sã vedem cã în diferite etape ale dezvoltãrii toate þãrile dezvoltate au avut astfel de legi extrem de favorabile pentru dezvoltarea activitãþilor în parcurile industriale.

Din nefericire, noi avem un exemplu deja care înseamnã un caz nefericit. E vorba de Legea parcului industrial. ªi la vremea respectivã am fãcut aceleaºi afirmaþii ºi mai mulþi dintre colegii mei au spus acelaºi lucru: aºa cum este legea, ea este aproape inutilã. Nu se foloseºte legea aºa cum este datã.

Pânã în momentul de faþã, practic, parcuri industriale s-au înfiinþat extrem de puþine, iar cele care s-au înfiinþat s-au înfiinþat mai mult ca o excepþie de la lege, ºi anume folosindu-se art. 12, care spune cã: ”Se pot transforma în parcuri industriale ºi platformele industriale existente.Ò, mã rog, în anumite condiþii.

De fapt legea este, într-un fel, instrumentatã în aºa fel încât sã se obþinã nu facilitãþile din lege, ci sã se poatã obþine ºtergerea de datorii ºi aºa mai departe, o serie de alte avantaje care se pot obþine pe tot parcursul punerii în aplicare a acestei legi.

Legea parcului industrial de la bun început crea o singurã formã de facilitãþi: numai pentru cel care constituia, pentru cel care construia ºi care, eventual, administra, în continuare, parcul industrial. Erau cele trei facilitãþi care, dupã cum vedem, sunt trecute acum ºi la parcul tehnologic ºi ºtiinþific, iar prin modul de formulare al Comisiei economice, unul din ele, cel de al doilea, este ºters. Deci deducerea a 20% din profitul impozabil este anulatã. În aceleaºi condiþii, cel care vine în parcul industrial sau, acum, în parcul tehnologic ºi ºtiinþific nu beneficiazã de absolut nici un fel de facilitate stabilitã prin lege. Dacã ne uitãm la art. 11 din actuala lege, o sã vedem cã agenþii economici care îºi desfãºoarã activitatea în parcul industrial beneficiazã de condiþii avantajoase de locaþie ºi folosire a infrastructurii ºi aºa mai departe, date de admi-

nistrator. ªi, de asemenea, reduceri de tarife sau gratuitãþi pe care le poate face administratorul.

Deci prin lege, practic, nu se creeazã nici o facilitate pentru cel care vrea sã lucreze în parcul industrial. În felul acesta, bineînþeles cã parcul devine neatractiv. Aceastã formã de organizare este neatractivã ºi seamãnã mai mult cu o întreprindere care îºi închiriazã spaþiile de lucru.

Spun acest lucru pentru cã noi suntem în continuare de pãrere cã vrem sã votãm o lege cât se poate de bunã ºi în condiþiile parcului tehnologic ºi ºtiinþific. Nu s-a fãcut acest lucru la parcul industrial ºi ar fi pãcat sã nu rezolvãm problema mãcar acum.