Vlad-Gabriel Hogea

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

În Iaºi, ca ºi în întreaga þarã, de altfel, polarizarea socialã a devenit o realitate incontestabilã de care trebuie sã þinem seama atunci când analizãm starea naþiunii române din perspectiva subdezvoltãrii economice.

Undeva, sus, în vârful piramidei bogãþiei, se gãsesc cei care prin mijloace adesea ilegale au acumulat averi fabuloase în detrimentul majoritãþii populaþiei. De fapt, dacã vrem sã fim sinceri pânã la capãt, trebuie sã spunem cã schimbarea de sistem din decembrie 1989 a avut ca mizã principalã transferarea avuþiei naþionale din mâinile tuturor cetãþenilor statului român în ghearele unei minoritãþi acaparatoare ºi nesãtule, care crede cã-ºi va lua agoniseala ºi pe lumea cealaltã când va trece Stixul cu luntrea lui Caron. Nici nu mai ºtii cum sã domoleºti revolta pãgubiþilor ºi cum sã opreºti din plâns un popor copleºit de durerea umilinþei. Încotro sã se mai îndrepte aceºti oameni aduºi în pragul sinuciderii de toate regimurile politice postdecembriste, prea puþin înduioºate de drama colectivã a românismului, dar foarte meticuloase în a-ºi satisface pe deplin ºi la termen clientela mafiotã.

Cât va mai trage la jug acest neam parcã blestemat sã nu se mai ridice niciodatã din genunchi? Câte rugãciuni mai trebuie sã facem pentru a îndrepta mila

cereascã ºi ajutorul divin asupra urgisitului popor român. Vine o vreme când ne plictisim de tot ºi de toate, când ne copleºeºte greaþa ºi nimic nu ni se mai pare prea grav. Lãsãm deoparte prudenþa laºã cu care am fost învãþaþi ºi rostim adevãrul pânã la capãt. Totul este un joc, un truc monstruos, o capcanã de ºoareci, în care, naivi cum suntem, vom cãdea fãrã vreo minimã opoziþie. F.M.I., U.E., N.A.T.O., C.S.I., O.S.C.E., iniþialele unor iluzorii integrãri care nu vor veni, iar dacã totuºi vor veni vor fi împovãrãtoare ºi tardive. Tragedia naþionalã e aici în interior, unde nimeni dintre cei care au guvernat în ultimii 12 ani nu a oprit hemoragia economiei româneºti. Demagogia a înlocuit pragmatismul, iar în locul unei clase politice responsabile am avut o clicã politicã primitivã. Ce dreptate sã pretindem când ne judecã bandiþii, ce obiectivitate sã le cerem cãlãilor noºtri? Ce bunãvoinþã sã aibã faþã de naþiune cei care au fost nãimiþi s-o sugrume mai straºnic? Întrebãri care îºi aflã rãspunsul în sângele sudoarea ºi lacrimile poporului român. Un milion de probleme, o singurã soluþie Ñ P.R.M. Pentru inteligenþa cu care am mers întotdeauna la cercetarea originii rãului, pentru dibãcia cu care a ºtiut sã intuiascã sursa primordialã a dezastrului. Pentru curajul ºi vigoarea cu care a ºtiut ºi ºtie sã se opunã.