Florea Voinea

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

În numele parlamentarilor Partidului Umanist din România (social-liberal), folosesc acest prilej pentru a exprima protestul nostru faþã de hotãrârea Biroului permanent al Camerei Deputaþilor privind respingerea solicitãrii partidului de constituire a unui grup parlamentar propriu.

Considerãm cã aceastã decizie, deºi se încearcã a fi motivatã în temeiul Regulamentului Camerei, este una eminamente politicã ºi se bazeazã pe omisiuni ale regulamentului în definirea deputaþilor independenþi ºi a statutului celor care demisioneazã din partidele pe listele cãrora ºi-au dobândit mandatele.

Este cunoscut faptul cã Partidul Umanist a participat la alegerile legislative din toamna anului 2000 în cadrul Polului Democraþiei Sociale din România, alianþã politicã constituitã împreunã cu Partidul Democraþiei Sociale ºi Partidul Social Democrat Român, formaþiuni politice care au fuzionat ulterior, formând Partidul Social Democrat. Exprimarea voinþei electoratului a avut drept consecinþã ºi constituirea în fiecare Camerã a Parlamentului a unui grup parlamentar social-democrat ºi umanist, la care partidul nostru a contribuit iniþial cu 4 senatori ºi 6 deputaþi. Dinamica vieþii politice a fãcut apoi ca unii parlamentari sã demisioneze din partidele în care activaserã anterior ºi sã se înscrie în alte formaþiuni politice, în care au considerat cã-ºi gãsesc afilieri doctrinare adecvate stadiului ºi perspectivelor de evoluþie socialã ºi economicã a þãrii. Astfel, numãrul deputaþilor membri ai Partidului Umanist a ajuns la 11 ºi am solicitat, în consecinþã, constituirea unui grup parlamentar propriu la Camera Deputaþilor.

Dincolo de argumentul numeric, considerãm cã am fost îndreptãþiþi în demersul nostru de art. 66 din Constituþia României care stabileºte cã în exercitarea mandatului deputaþii ºi senatorii sunt exclusiv în serviciul poporului ºi cã orice mandat imperativ este nul.

Examinând o speþã similarã, Curtea Constituþionalã a emis, la 8 iunie 1993, Decizia nr. 44, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190/10 august 1993, în care precizeazã: ”É deputatul are facultatea constituþionalã de a adera la un grup parlamentar sau altul, în funcþie de opþiunile sale, de a se transfera de la un grup parlamentar la altul sau de a se declara independent faþã de toate grupurile parlamentare. Nici o altã normã juridicã legalã sau regulamentarã nu poate contraveni acestor dispoziþii constituþionale. Întrucât

Regulamentul Camerei Deputaþilor nu se ocupã ºi de aceastã transferare de la un grup parlamentar la altul, suntem mai degrabã în faþa unui gol de reglementare la nivel de regulament, ºi nu în faþa unui caz de neconstituþionalitateÒ.

Din nefericire, au trecut aproape 9 ani ºi Regulamentul Camerei Deputaþilor nu cuprinde nici astãzi prevederi explicite pentru asemenea situaþii care, nu numai cã s-au arãtat a fi posibile, dar au ºi fost confirmate în repetate rânduri de realitate. Ne-a surprins cu atât mai mult în aceste condiþii refuzul Biroului permanent al Camerei Deputaþilor, în baza unor contraargumente elaborate de Departamentul pentru activitãþi parlamentare al Camerei.