Gheorghe Bunduc

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

În România, calitatea învãþãmântului a scãzut, la toate formele ºi la toate nivelurile, ºi aceasta nu de acum sau de la începutul vreunui ciclu electoral postdecembrist, ci s-a întâmplat acest lucru încã de la sfârºitul deceniului al VIII-lea al secolului trecut, atunci când autoritãþile vremii reuºiserã sã imprime, în acest atât de important domeniu, o manierã egalitaristã, perceputã la un nivel inferior, uºor de coordonat ºi de subordonat intereselor timpurilor atât de cunoscute.

În anii de dupã 1989, mult trâmbiþata ºi mediatizata reformã, ce trebuia implementatã în sistemul de învãþãmânt, a fost aplicatã fie parþial, din cauza unor efecte nepopulare pe care le putea cãpãta, fie cã a fost redusã la câteva mãsuri de protecþie socialã, strategice, de multe ori ambalate într-o hainã propagandisticã. A se vedea acþiunile: calculatoare în toate ºcolile, sãli de sport, chiar ºi acolo unde, mai întâi, trebuiau reabilitate ºcolile, care se aflau într-o stare mai mult decât precarã, ºi, mai recent, acþiunea ”Cornul ºi lapteleÒ.

Chiar ºi raportul Comisiei Europene, la Capitolul ”EducaþieÒ, aratã cã învãþãmântul din România parcurge o perioadã nefastã, perioadã prelungitã de tranziþia din economia româneascã ºi din aplicarea reformei din sistem, la dimensiuni majore ºi realiste.

O particularitate a învãþãmântului românesc este aceea a existenþei unui numãr mare de elevi ºi studenþi sãraci, lucru care a fost înþeles de conducerea ministerului ºi, în acest sens, au fost întreprinse mãsuri pe care meritã sã le menþionãm.

Este vorba de programul de reabilitare a ºcolilor, organizarea transportului ºcolar, dotarea de laboratoare în licee ºi în universitãþi cu echipament corespunzãtor perioadei pe care o parcurgem ºi, în fine, unele împrumuturi acordate studenþilor, precum ºi sporirea numãrului de burse sociale pentru elevii care au nevoie de astfel de burse.

O altã tarã care ºi-a pus amprenta pe calitatea învãþãmântului românesc a fost criza din sistem. Toþi cei veniþi sau, de multe ori Ñ sã o spunem Ñ neaveniþi, din ministerele care s-au succedat la conducerea învãþãmântului, dupã 1989, s-au întrecut în a schimba câte ceva în sistemul de învãþãmânt: cicluri ºi ani de studiu, profiluri ºi specialitãþi, programe ºi foarte, foarte multe manuale alternative, precum ºi examenele de absolvire sau concursurile de admitere.

În învãþãmântul preuniversitar s-au manifestat numeroase momente de confuzie ºi nesiguranþã, mai ales în ceea ce priveºte durata acestui ciclu de învãþãmânt. Au fost chiar unele momente ˆ la Caragiale, ca, de exemplu: vom avea învãþãmânt general de 10 ani, dar dupã clasa a VIII-a vom da examen de capacitate.

În atare situaþie, considerãm cã Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii trebuie sã aibã în vedere ºi sã ne rãspundã la câteva întrebãri:

Ñ Ce arii curriculare se vor folosi la clasele V-VIII; IX Ñ X ºi, mai nou, la ºcolile de arte ºi meserii?