Leon Petru Pop

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

În ultima vreme vorbim mult, extrem de mult despre aceastã pensionare anticipatã. Vreau sã menþionez cã aceastã instituþie a pensionãrii anticipate, mai bine zis a pre-pensionãrii, existã de mai multã vreme, respectiv din primii ani de dupã Revoluþia din Õ89. Un exemplu în speþã este Legea nr. 2 din 1995 care, de asemenea, prevede, este încã în vigoare, cã se poate face pensionare anticipatã în anumite condiþii.

În virtutea acestui principiu, precum ºi a statuãrii constituþionale cã România este un stat social ºi are

obligaþia în calitate de stat social sã întreprindã prin legislaþia pe care o adoptã demersuri sociale, eu doresc sã aduc în faþa plenului o situaþie care s-ar putea întâmpla în cazul în care aceastã lege nu ar fi adoptatã. Sã pornim de la cifra cel mai des vehiculatã, de 150.000 de persoane care s-ar putea încadra în dispoziþiile acestei virtuale legi.

Deci înseamnã 150.000 de cetãþeni ai României, bãrbaþi ºi femei, care au 50 de ani, respectiv 55, 25-30 care au depãºit perioada de ºomaj ºi pe care, dacã nu adoptãm aceastã lege, noi, în calitate de stat social, îi aruncãm în stradã, îi facem muritori de foame. Ei nu mai au nici un fel de posibilitate. Cine mai recalificã sau angajeazã o femeie sau un bãrbat care are peste 50 sau 55 de ani? Nimeni. Deci aceºti oameni vor augmenta, vor înmulþi numãrul celor care stau la colþ de stradã sã cerºeascã, care stau în metrou sau în gãri ºi care se duc în alte locuri ca sã-ºi facã rost de o bucatã de pâine. Este nepermis, este de neconceput ca un stat social, cum suntem definiþi prin Constituþie, sã luãm o asemenea mãsurã. Aceºti 150.000 de oameni trebuie sã aibã pensie, nu sã fie muritori de rând pe strãzile României.

Vã mulþumesc.