Leonida Lari Iorga

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

În vara aceasta, ºi anume în august, se împlinesc 10 ani de la independenþa scãldatã în sânge a Republicii Moldova. Dar din tot entuziasmul eliberãrii de sub jugul imperiului sovietic, românii basarabeni s-au ales cu trãdarea, foamea, moartea.

De ce s-a întâmplat aºa? De ce s-a ajuns aici? Oare nu se putea altfel? Cred cã se putea. ªi, pentru a veni cu argumentele de rigoare, sã reconstituim ºirul evenimentelor.

În decembrie 1989, Congresul deputaþilor poporului al U.R.S.S. a condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov ºi actul adiþional la acest pact, în care Basarabia era vizatã lângã þãrile baltice. Decizia finalã a congresului care a denunþat pactul este istoricã. În art. 5 ºi 7 se stipuleazã clar cã U.R.S.S. n-a avut dreptul constituþional sã agreseze alte þãri, sã sãvârºeascã rapturi teritoriale din Finlanda ºi pânã în Basarabia, precum nici dreptul sã fondeze state pe teritoriile acestor þãri. Dupã acea condamnare a pactului a mai trecut un an ºi colosul sovietic s-a prãbuºit cu zgomot, aruncând valuri de sânge peste toate fostele republici, mai bine zis, colonii.

În toate capitalele fostelor colonii se sãvârºeau provocãri, parade militare cu tancuri, sub ºenilele cãrora trosneau oasele patrioþilor care se sacrificau pentru libertatea naþiunilor din care fãceau parte. La fel s-a întâmplat ºi la Chiºinãu. Atât cã, aici, colonizatorilor nu le-a mers sã-ºi demonstreze forþa militarã, mulþimile revoltate postându-se în faþa tancurilor. De aceea, în 1992, scenariul provocãrilor a fost mutat la Tiraspol, în Transnistria. Dar pânã la asta, prin ºirul gloanþelor, prin scrâºnetul ºenilelor, o colonie dupã alta îºi proclama independenþa faþã de imperiul sovietic.

La 27 august 1991, Republica Moldova ºi-a proclamat independenþa faþã de U.R.S.S., dar nu faþã de þara-mamã, România. Peste un milion de oameni se adunaserã în Piaþa Marii Adunãri Naþionale ºi vociferau: ”Trãiascã, trãiascã, trãiascã Moldova, Ardealul ºi Þara Româneascã!Ò

În 1991, România avea hotar cu provincia sa ºi nu cu U.R.S.S., dar mai avea la îndemânã ºi niºte documente istorice, cunoscute pe plan internaþional: hotãrârea finalã a Congresului poporului din fostul imperiu, care denunþa pactul prãdalnic, precum ºi Declaraþia de Independenþã a Republicii Moldova. ªi acum întrebarea mea ar suna astfel: E posibil ca un om sau 3 de la conducerea României sã greºeascã, recunoscând un stat în stat pe trupul þãrii, dar cum s-a putut sã greºeascã un Parlament întreg? Numai un singur parlamentar, ºi anume Claudiu Iordache, s-a opus acestei recunoaºteri, prevãzând la ce poate duce un asemenea act politic pripit.

Dupã recunoaºterea respectivã, am þinut audienþã la domnul Ion Iliescu ºi l-am preîntâmpinat de pericole eminente ce se vor abate asupra proaspãtului stat moldav. Mi-a rãspuns cã a ales modelul german, al celor douã state germane, care pe urmã s-au reunificat. Ei bine, dar pe plan internaþional, Germania federativã n-a recunoscut Germania democratã. ªi viitorul a arãtat cã am avut dreptate.