Ioan Moisin

Domnule preºedinte,

Stimaþi colegi,

Interpelarea este adresatã domnului Mugur Isãrescu, prim-ministru.

Obiectul interpelãrii: discriminarea minoritãþii religioase greco-catolice din România.

Domnule prim-ministru,

Toate documentele oficiale ºi alte dovezi demonstreazã caracterul abuziv al preluãrii de cãtre stat, dupã 1 decembrie 1948, a bunurilor care au aparþinut, de drept ºi de fapt, Bisericii Române Unite cu Roma, GrecoCatolice, ºi care nu au fost restituite nici astãzi, o parte dintre ele, anume lãcaºurile de cult cu bunurile aparþinãtoare ºi casele parohiale fiind ”destinateÒ Bisericii Ortodoxe Române, sub falsul pretext, invocat prin Decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948, cã parohiile greco-catolice au trecut la cultul ortodox.

În acest sens, am cerut dovezile prevãzute de Legea nr. 177/1948 (art. 38 ºi art. 39) de la Secretariatul de Stat pentru Culte, dovezi care ar trebui sã totalizeze aproape 4.000 de declaraþii cerute de lege de la cei circa douã milioane de credincioºi greco-catolici care, chipurile, în 1948 ar fi trecut de bunãvoie la ortodocºi. Secretariatul de Stat pentru Culte nu a produs pânã în prezent nici o dovadã (ºi ne îndoim cã are vreuna), dar a ºtiut sã invoce prevederile Decretului-lege nr. 177/1948 pentru ca astãzi Biserica Ortodoxã sã intre în posesia unor terenuri greco-catolice de drept, de parcã nu ar fi fost suficient de jefuitã de regimul comunist în favorul statului ºi al Bisericii Ortodoxe Române.

Prin aceasta, domnul secretar de stat pentru culte, care a sprijinit poziþia invocatã de arhiepiscopul de AlbaIulia, Andrei Andreicuþ, în detrimentul Bisericii GrecoCatolice, a dovedit partizanat ortodox, incompatibil cu calitatea sa de persoanã echidistantã în departamentul pe care îl conduce, fapt care poate duce la noi tensiuni intercultice, într-o situaþie ºi aºa incalificabilã a statului democrat faþã de minoritatea greco-catolicã persecutatã din 1948 pânã astãzi.

Pe de altã parte, minimul de dreptate pe care ar fi putut sã-l facã statul, în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-lege nr. 126/1990, prin restituirea în starea actualã a bunurilor preluate de cãtre stat prin efectul Decretului nr. 358/1948 cãtre Biserica Românã Unitã cu Roma, Greco-Catolicã, nu a fost decât ”praf în ochiÒ, restituindu-se doar 80 de imobile dintr-un numãr estimat la circa 2000, în afara lãcaºelor de cult ºi a caselor parohiale, de asemenea, nerestituite.

Faþã de cele arãtate mai sus, cerem urmãtoarele:

1. repunerea imediatã, prin ordonanþã de urgenþã, a Bisericii Greco-Catolice în toate drepturile patrimoniale avute pânã la 1 decembrie 1948, fãrã invocarea dialogului ortodox-catolic, dovedit ineficient (întrucât partea ortodoxã, pânã în prezent, nu a restituit decât câte un lãcaº de cult pe an); 2. sã se facã dovada de cãtre stat ºi de cãtre Biserica Ortodoxã Românã cã parohiile greco-catolice respective au fost desfiinþate ca persoane juridice, conform Legii nr. 21/1924 ºi Decretului-lege nr. 177/1948, iar dacã nu se poate dovedi o asemenea desfiinþare, sã se precizeze cine este proprietarul actual de drept al bunurilor mobile ºi imobile ale parohiilor greco-catolice.