Nicolae Paul Anton Pãcuraru

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

Intervenþia mea este apropiatã de cele fãcute anterior de domnul senator Hanganu, de domnul senator Pusk‡s, pentru cã este cât se poate de evident cã, în raport cu Legea nr. 134/2000, avem o limitare drasticã a facilitãþilor ºi a oportunitãþilor de creare de parcuri industriale. Ceea ce mã mirã este faptul cã Ministerul Dezvoltãrii ºi Prognozei care are proiecte ambiþioase în materie de dezvoltare economicã ºi de soluþionare a unor probleme punctuale pe platforme industriale ºi se pot cita numeroase exemple în care obligaþiile ce-i revin de intervenþie activã îl va aduce, volens-nolens, la situaþia de a apela la parcuri industriale... tocmai Ministerul Dezvoltãrii ºi Prognozei limiteazã facilitãþile economice.

Temerea mea este apropiatã de cea exprimatã aici cã, practic, facem o lege moartã, care nu va servi la nimic, pentru cã nimeni nu va avea nici un fel de interes de a face parcuri industriale.

Vom putea întreba, dupã un an sau dupã orice perioadã dorim, Ministerul Dezvoltãrii ºi Prognozei câte parcuri industriale a realizat în România ºi cu siguranþã cã va constata cã va trebui sã tragã linie, sã spunã cã nu a reuºit sã facã parcuri industriale. Pentru cã, în momentul de faþã, dacã încercãm sã vedem care ar fi mecanismul de constituire a unui parc industrial, dincolo de textul de lege, vom constata cã întâi trebuie sã gãseºti societãþile care ar putea fi interesate sã funcþioneze sau sã-ºi desfãºoare activitatea de producþie în interiorul unui parc industrial ºi pe urmã sã se gãseascã cineva care sã vrea sã fie administrator, singurul care ar avea, de fapt, facilitãþi, pentru cã, în momentul de faþã, facilitãþi nu au operatorii din parcul industrial, ci facilitãþi are doar administratorul de parc.

Or, dacã cineva ºi-ar defini un astfel de proiect, încercând sã facã un parc industrial, el ar trebui în primul rând sã gãseascã pe cei care ar dori sã fie operatori, agenþi economici în respectiva structurã, un lucru destul de greu de gãsit, cumva, ºi în contradicþie cu Ñ sã spunem Ñ cu interesele ºi opþiunile pieþei libere, ºi pe urmã sã apeleze la aceastã lege.

Opinia mea este cã în loc sã-ºi asigure o cale de dezvoltare ºi de susþinere a parcurilor industriale Ñ ºi cred cã Legea nr. 134/2000 totuºi era o lege care avea oportunitãþi ºi facilitãþi Ñ cred cã, într-adevãr, nu putem compara cu o situaþie deja creatã. Adicã acolo unde sunt parcurile industriale ºi au o experienþã ºi vechime de zeci de ani ºi sunt deja aºezate, fundamentate, funcþioneazã, ºi-au dovedit viabilitatea, nu poþi sã le pui în regim egal cu o þarã în care se creeazã acum parcuri industriale, în care trebuie, într-adevãr, sã creezi, sã dai niºte stimulente ºi niºte facilitãþi pentru a reuºi acest lucru.

ªi chiar dacã Fondul Monetar Internaþional, Uniunea Europeanã au cerut concordanþã în materie legislativã, cred cã, prin negocieri ºi prin explicarea situaþiei particulare pe care o parcurge România, s-ar putea obþine totuºi, facilitãþile care erau în Legea nr. 134/2000 pentru cã, altfel, domnule ministru, vã spun, convingerea mea fermã este cã aceastã lege sigur, va întruni votul, dar nu va servi la nimic. ªi peste un an, când vom invita pe domnul ministru aici, sau dupã 6 luni, sã-l întrebãm ce soluþii are ºi câte parcuri industriale are în România, sã constatãm cã, într-adevãr, acestã lege ºi-a dovedit absoluta inutilitate.