Radu Alexandru Feldman

## Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Intervenþia mea din finalul ºedinþei de ieri se susþinea, sã spunem, figurativ, pe mapa pe care o aveam în mânã, ºi care, la fel, era cu siguranþã ºi în faþa dumneavoastrã, care conþinea toate proiectele de legi pe care am fost chemaþi sã le discutãm. Care este rugãmintea, care este apelul meu, în primul rând, cãtre Biroul permanent? Sunt convins cã fiecare dintre noi am venit sã ne aducem aportul în modul ce mai inspirat, în modul cel mai fericit. Nu cred cã celelritatea, ca sã citez un distins coleg al nostru, trebuie sã fie nota care caracterizeazã activitatea noastrã, Cred cã trebuie sã fie seriozitatea, cred cã trebuie sã fie temeinicia demersului pe care îl consumãm pe fiecare proiect legislativ.

Într-un cuvând, mi se pare, domnule preºedinte de ºedinþã, programul a fost prea încãrcat.

Programul ºedinþelor a fost prea încãrcat. Înþelegem perfect cã a fost vorba de o sesiune extraordinarã în care a trebuit sã parcurgem un numãr semnificativ de proiecte legislative, dar, în mod normal, fiecare din aceste proiecte legislative ar fi presupus o dezbatere mai aplicatã ºi un timp de studiu al nostru, un timp de reflecþie al nostru mai adecvat.

Rugãmintea este ca, pe viitor, la compunerea programului de ºedinþã sã se þinã cont de datoria noastrã de a ne apleca cu toatã seriozitatea asupra proiectelor în discuþie. Ãsta era apelul pe care vroiam sã vi-l fac. Vã mulþumesc.